"Eh, mi-a trecut. Dar ce spaimă am tras!

Ieri, ieri, am trecut printr-o spaimă cumplită. M-au trecut sudori reci. Și tremurături. M-am privit în oglindă cu groază: încerc să-mi păstrez luciditatea, simțul realității. Zic, îmi zic: măcar cu mine însămi să fiu sinceră, oricât de dureros ar fi. Eh, vorba vine, oricât ar fi de dureros! Fug de durere, încerc s-o evit, s-o alin, sau poate s-o ignor. Să n-o mai lungesc, nu prea merge. În fine.

Zic, încerc să-mi păstrez luciditatea, simțul realității. Și asta se traduce, în cazul meu cel puțin, cu verificarea permanentă a umorului. Îmi măsor frecvent simțul umorului, cum îmi controlez și celelalte simțuri: văz, auz, miros...care mai sunt.

E foarte important pentru mine, mai c-aș zice că-i mai important decât simțul de orientare. Simțul umorului: să știi să râzi la o glumă. Aaaa, dar stai! Ca să râzi, mai întâi e nevoie s-o înțelegi! Și iarăși, în fine! Grea treabă, dar foarte sănătoasă. Râsul! Iar autoironie?!

Păi, asta-i colacul meu de salvare! Împământenirea mea! Scut de protecție! Mască?! Cu vizor, desigur.

"Nu, nu vreau să intoxic pe nimeni mirosul usturător greu acru al stării mele proaste"

Bine, și așa e bine. Dar ieri a fost o zi...așa. Grea. Rea. Tristă. Jale. De ce? De ne ce, așa a fost. Detalii, altă dată. Nu, nu vreau să intoxic pe nimeni cu mirosul usturător greu, greu acru al stării mele proaste. Se întâmplă, nimeni nu-i dator să-mi suporte mie hachițele. Jalea. Poate o ușoară depresie?!? Cine știe?! Să nu aruncăm cu vorbe mari. Și grele.

Dar, când îți comunic de la început (așa simplu și sincer), când îți spun direct: draga mea, nu sunt ok, nu mi-e tocmai bine, iar tu mă bombardezi cu înțepături, apoi continui cu "glumițe " simpatice, doar, doar o râde lumea...

Vezi tu dragă, problema nu e că mă harțuiești pur și simplu! Nu, nu-i problema că-mi dau lacrimile de neputință și de durere. Nu-i supărare că mă simt atacată... Nu, nu! Necazul e că mă faci să mă îndoiesc de propria capacitate de judecată. Da, mă simt ca și cum mi-am pierdut simțul umorului, capacitatea de a râde. Mă simt fără rost, știi?O babă acră, un zgârci fără...umor. Erau doar glumeeee!

Eh, apoi tot TU m-ai salvat, și-ți mulțumesc.

" V-am supărat, doamnă? V-ați supărat, doamnă?"

Mi-am adunat tot curajul din lumea asta:

-Da, m-ai supărat. Da, m-ai întristat.

- Da? Mă bucur, mi-ai răspuns.

CITEŞTE ŞI Maia Morgenstern, pe Facebook: Astăzi m-am îmbrăcat aşa. Şi sunt tare mândră 

Uf, har Domnului m-am liniștit. M-ai liniștit. Crezusem că-s o scorpie fără haz, c-am ajuns un hârb, că m-am transformat într-o B acră, surdă și consti...

Dar nu! Uf, mi-a trecut spaima! Bine că m-ai liniștit! Merci!

Sunt un om normal care are dreptul să se supere, să se întristeze...ba, chiar are și curajul să recunoască lucrul aceste: mă doare grosolania. Sub orice formă ar fi livrată ea", a scris Maia Morgenstern pe Facebook.

CITEŞTE ŞI  "Capra cu trei iezi" devine film horror. Premiera lungmetrajului inspirat din povestea lui Creangă are loc pe 28 octombrie, în preajma sărbătorii de Halloween

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News