Iată cum prietenia dintre David și Ionatan poate servi drept model autentic de relație "BFF" în zilele noastre!

Nu mai e o noutate că societatea din ziua de azi se dovedește a fi, de cele mai multe ori, anafectivă, macră, zăngănitoare, cu oameni care nu sunt ce par a fi, cu vorbe care nu înseamnă ce-ar trebui să însemne și, în fine, cu prieteni tot mai puțini sau deloc. Iar acolo unde mai sunt... parcă nu mai cântă inima și nu se mai întâmplă și altele în afară de saluturi cu privirea-n telefon, complimente cu ochii la pantofi și zâmbete de complezență, așa... “ca de duminică”.

Să n-o luăm totuși în tragic. Mai sunt și prietenii care se învechesc frumos și dau rod tot mai bogat de la un an la altul. Drept mărturie pentru asta stau unele prietenii trainice și cu adevărat binecuvântate din Sfânta Scriptură. Dar cele mai multe inimi din zilele noastre sunt, din păcate, ca acele leagăne mute, paradite, care gem în bătaia vântului și-atât. Nu mai sunt împinse de nimic, nu le mai dă nimeni niciun brânci, nu mai “iau boltă”, unele nici măcar nu mai scârțâie. Stau neclintite-n loc și-n timp, așteptând câte-un “push” de pe undeva. Sunt mulți “prieteni” în zilele noastre care, odată ce se văd „cu sabia-n mâini” nu se dau în lături de la a-l străpunge pe celălalt pe la spate. 

De ce se întâmplă asta? De ce se ajunge aici? Iosua Faur, pastorul Bisericii Creștine Baptiste “Sfânta Treime” din Brăila, vine cu explicații.

“Trăim în orașe mari și totuși ne simțim atât de singuri. Și tragedia știți care este? Că suntem în biserică unde ar trebui să fie familie, unde ar trebui să fie relații, părtășie, bucurie că ne vedem...  Ceea ce-mi apasă inima de păstor este să văd oameni singuri în biserică, după ani de zile. Se simt singuri acolo unde n-ar trebui să se simtă singuri.

Nu vreau să vorbesc despre prietenie din punct de vedere al dezvoltării personale – cum să fii un prieten bun, cum să-ți găsești prieteni buni… nu, nu! Cred că creștinismul are să ne prezinte despre prietenie ceva ce nicio altă religie nu poate să ne prezinte. Oare chiar există BFF (Best Friends Forever / Cei mai buni prieteni pe viață)? Știți că mai e și colierul acela în formă de inimă pe care o rupi în două… Mda, e foarte simbolic… ai rupt inima aia și apoi te miri că… Mă rog, poate ai avut vreo cinci BFF până acum și azi nici măcar nu mai vorbești cu ei. Întrebarea mea e – unde a rămas “forever-ul” acela (trad. pentru totdeauna)?

David și Ionatan, între loialitate și sacrificiul suprem

Dacă vorbim despre prietenie vreau să începem cu unul din cele mai bune exemple din Vechiul Testament – David și Ionatan. 1 Samuel 18:3,4: “Ionatan a făcut legământ cu David pentru că-l iubea ca pe sufletul lui. A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David, și i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul și cingătoarea lui”. Mai departe, în Samuel 19, versetele 4 și 5: “Ionatan a vorbit bine de David tatălui său Saul: Să nu facă împăratul, a zis el, un păcat faţă de robul său David, căci el n-a făcut niciun păcat faţă de tine. Dimpotrivă, a lucrat pentru binele tău; şi-a pus în joc viaţa*, a ucis pe filistean şi Domnul a dat o mare izbăvire pentru tot Israelul. Tu ai văzut şi te-ai bucurat. Pentru ce să păcătuieşti împotriva unui sânge nevinovat şi să omori fără pricină pe David?”

Samuel 20:41, 42: După plecarea băiatului, David s-a sculat din partea de miazăzi, apoi s-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au îmbrăţişat şi au plâns împreună. David mai ales se prăpădea plângând.

Şi Ionatan a zis lui David: „Du-te în* pace, acum când am jurat amândoi în Numele Domnului, zicând: ‘Domnul să fie pe vecie între mine şi tine, între sămânţa mea şi sămânţa ta!’”David s-a sculat şi a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.”

Ca un rezumat, Saul îl aduce pe David la Curtea Regală după legendara victorie în lupta cu Goliath. Totuși, la un moment dat, în inima lui Saul apare invidia, o invidie ascunsă pe succesul și popularitatea lui David. Chiar încearcă de șase ori să-l omoare.

“Trăiește, practic, cu dușmanul în casă, deși David știe că Saul e unsul Domnului, așa cum e. Încearcă permanent să-și scape viața fără să fie dușmanul lui Saul și speră ca mânia acestuia să fie episodică.

Eugene “Pete” Peterson comenta: Această prietenie profundă a lui David cu Ionatan a pus, de fapt, în paranteză răul. Adică, chiar literar, prietenia celor doi reprezintă capetele acestor capitol tensionate. Învățăm de aici că prietenia cu Ionatan l-a ajutat pe David să treacă peste rău. Realmente, nu ar fi supraviețuit fără această prietenie.

Poate că nimeni nu a vrut să te omoare pe tine de șase ori, dar ideea e că n-ai cum să treci prin viața asta fără probleme. Vor veni furtuni în viața ta. Fără prieteni te vei îneca! Oricine ai fi tu, oricum ar fi construită personalitatea ta, oricât de bine te simți pe picioarele tale și-n pielea ta… fără prieteni n-ai cum să supraviețuiești în viață fără prieteni apropiați, prieteni buni. Prietenia are o importanță salvatoare, asta ne arată relația dintre David și Ionatan” explică Iosua Faur.

Suntem mai fericiți când avem prieteni?

Studiile arată că prietenia este la fel de importantă precum a te menține în formă sau a mânca sănătos. A avea prietenii solide în viață poate contribui la menținerea sănătății creierului și, de asemenea, ne poate ajuta să facem alegeri mai bune pentru un stil de viață echilibrat. “Prieteniile ne ajută să facem față stresului și să ne revenim mai repede după boală sau probleme de sănătate. În plus, trăim mai mult și mai bine, ne simțim mai împliniți și trecem mai ușor peste necazuri atunci când ai pe cineva apropiat căruia să i te confesezi sau cu care să-ți împarți experiențele“ spune Susan Krauss Whitbourne, profesor de psihologie la Universitatea din Massachusetts Amherst, citat de publicaţia Psychology Today.

Pastorul Faur confirmă: “Sunt studii care confirmă că n-o duci bine dacă ești lup singuratic! Cu cât ai mai mulți prieteni cu atât ești mai sănătos fizic și cu cât ai mai mulți prieteni apropiați cu atât trăiești mai mult. Așa că… de ce este importantă prietenia? Ei bine, Biblia îți spune – Du-te la începuturi! Știți că în Geneza 1 și 2 Dumnezeu face ceva și zice că-i “bun”, iarăși face ceva și zice că-i “bine”… doar că ajungi în Geneza 2:18 unde întâlnești prima lipsă. Surprinzător, e prima data când ni se spune că ceva nu e bine. Ce nu era bine? Ca omul să fie singur. Unde era omul singur? În Paradis! Șocant! E înainte de Geneza 3, ceea ce înseamnă că încă nu exista boală, nu era păcat, nu era moarte, nu era nimic greșit. Mai mult decât atât, aveau o relație perfecta cu Dumnezeu. Și totuși, Paradisul nu era suficient fără o relație de prietenie și de dragoste cu un alt om. Nevoia primului om perfect după o dragoste profundă a fost atât de mare încât Dumnezeu zice că nu-i bine să fii singur nici măcar în paradis.”

Avem în ADN nevoia de alții?

De ce am fost creați? De ce nu a fost fericit primul om  nici măcar în Paradis? De ce era nevoie ca Dumnezeu să mai plăsmuiască încă o ființă în plus pe lângă Adam? Era Dumnezeu singur? Iosua Faur limpezește și apele acestor întrebări. “Jonathan Edwards spunea – Singurul motiv plauzibil pentru care primul om a fost singur în Grădina Eden este pentru că Dumnezeu ne-a creat și cu o nevoie după alții afară de El Însuși. Ce înseamnă asta? Dumnezeu are zero invidie. Pentru că zice - Da, în timp ce te bucuri 100% de Mine, e ok să te bucuri și cu alții. Prin creație, avem nevoie de prietenii, de relații interumane profunde.

Acum, unii ar spune  - Da’ nu pare că lucrul acesta indică un neajuns în designul Creației? Nu înseamnă că Dumnezeu a greșit ceva acolo? De ce avea nevoie primul om de încă un om? Omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, nu? Dumnezeu e singur? Oare Dumnezeu ne-a creat pentru că se plictisea? N-avea ce face? Nu avea pe cine iubi și n-avea de la cine să primească dragoste înapoi?

Era Dumnezeu singur?

Nu, Dumnezeu nu era singur. Nu zice “Să fac om după chipul meu” ci “Să facem om după chipul nostru.” Păi cu cine vorbea? Cu îngerii? Cum adică “chipul nostru”? Asta ne învață că Dumnezeul creștinismului, Dumnezeul adevărat este un Dumnezeu comunitar, este un Dumnezeu trinitar, și asta ne aduce aminte că doar crestinismul crede într-o trinitate. Creștinismul, spre deosebire de orice altă religie, spune că prietenia este parte din esența lui Dumnezeu, prietenia este în inima Universului. Înainte să existe Universul din veșnicie exista o prietenie perfecta și veșnică a celor trei “persoane” din dumnezeire care în mod deplin se iubeau un pe cealaltă. Dumnezeu n-a fost singur. A fost dintotdeauna în părtășie. Dumnezeu n-a dus lipsă de dragoste o clipă, pentru că a avut mereu parte de dragostea perfecta a Fiului și a Duhului și vice versa. La baza Trinității stă această relație de prietenie!

Așa că motivul pentru care primul om trebuia să aibă relație și părtășie cu alți oameni, trebuia să iubească pe alții așa cum se iubea pe el este pentru că a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. N-a fost o greșeală acolo! N-a fost o eroare de design. E creația perfecta a lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu are în centrul inimii sale prietenia. De aceea și tu simți nevoia aceasta. Și nu vei putea trăi cum trebuie fără prieteni.”

Prețul succesului vs. prețul prieteniei

Pastorul Iosua mai atrage atenția asupra capcanelor care ne pot îndepărta de lângă oameni, printre care și iluzia reușitei chiar cu prețul prieteniei.

“Trăim într-o societate în care, dacă vrei să ai carieră, va trebui să calci peste relații. Dacă vrei să urci pe scară va trebui să calci peste alți oameni, să renunți, pur și simplu, la relații sau să n-ai relații autentice. Vorbesc aici de orele de muncă, de competitive… dacă vrei să înaintezi vei neglija relații. Vei pierde intimitatea cu ceilalți oameni. Știu că-i tentant și că sună bine pentru un salariu mai mare, mai ales în jungla corporațiilor, trebuie să dai din coate, trebuie să trădezi pe celălalt, să-l faci pe la spate, trebuie să se întâmple ceva, dar ascultă-mă: nu va funcționa. Vei ajunge sus, dar vei fi singur.

Indiferent ce apartament vei avea sau ce casă vei construi, ce mașină vei conduce, câți bani vei avea în cont, ce diplome vei primi… toate acestea n-o să fie niciodată Grădina Eden. Asta-i păcăleala noastră, noi încercăm să cream Edenul aici pe pământ. E în noi dorința asta de a ne întoarce în Paradisul Pierdut. Și atunci vine Eclesiastul și zice  - Hey, trezirea, aici nu e Eden și n-o să fie niciodată! E o utopie. "Totul este deșertăciune și goană după vânt".

De aceea, te rog, nu sacrifica niciodată prietenia și relațiile pentru statut, realizări, popularitate, faimă și bogăție! Dacă te simți ciudat pentru că ești singuratic, pentru că nu ai prieteni, află că nu-i nimic în neregulă cu tine! Știi de ce te simți așa? Pentru că ai fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Nu-i un semn al imperfecțiunii, ci e tocmai semnul modului minunat în care Dumnezeu te-a creat. Dacă simți că n-ai nevoie de oameni, acolo-i o problemă!"

Rețeta prieteniei

Există și o rețetă relativ simplă a prieteniei: simpatie, consistență și transparență. Combinație la care se adaugă loialitatea și credincioșia celui mai de preț prieten din toate timpurile, Iisus Hristos - spune pastorul Faur.

"Găsește simpatia, adaugă multă consistență, pune deasupra multă transparență și voila, ai un prieten! Doar că, în cultura noastră, dacă nu ești atent, sunt mai multe pericole. Sigur că toți am vrea să avem prieteni ca Ionatan, dar mai degrabă gândește așa: cum pot să fiu EU un Ionatan? Cum pot să fiu eu un astfel de prieten pentru cei din jur, pentru cei din cercul de influență unde Dumnezeu m-a așezat?

Ionatan și-a ratat dreptul dreptul la tron pentru prietenul lui. Mai mult, și-a dat sabia. Voi știți ce însemna în cultura aceea să dai altcuiva sabia și tu să rămâi fără? Vulnerabilizare completă. Pentru că celălalt, dacă nu era de încredere, putea imediat să te omoare. Așa a făcut și Iisus. S-a vulnerabilizat pe cruce, dar a rămas loial atât dragostei față de Tatăl dar și prietenilor Lui. Pentru că a murit pentru noi. Iar dacă David a fost eliberat și întronat prin rănile prietenului lui credincios Ionatan, cu atât mai mult tu vei fi eliberat prin rănile adevăratului prieten - Iisus Hristos, cel mai profund prieten. Îl cauți pe Ionatan? Îl ai pe Hristos!"

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News