Scriitoarea Irina Binder a vorbit despre melodia "Macarena" a Erikăi Isac.

Irina Binder a povestit pe pagina sa de Facebook despre faptul că melodia "Macarena" a Erikăi Isac a ajuns și la urechile nepoatei sale în vârstă de 10 ani. Scriitoarea a spus cum a reacționat copila, dar și ce părere are ea despre acest cântec "manifest".

"A ajuns acel cântec (care a stârnit atâtea controverse) și la urechile Ralucăi (pentru cei care nu au citit niciuna dintre poveștile mele despre ea: este finuța mea și are 10 anișori). Nu au șocat-o versurile, nici videoclipul, problema ei a fost că ea nu are voie să înjure, că nu e frumos, dar fata aceea de ce are?

V-am povestit cândva că Raluca, atunci când era micuță a petrecut mult timp cu copiii din vecini, familie de la care a auzit multe înjurături și limbaj colorat pe care micuța le-a copiat. Ne-am străduit mult să o dezvățăm... Și acum vine acest cântec. Iar dacă ați crezut că i-am spus că nu este ok, aflați că nu, am ascultat împreună cântecul și i-am explicat mesajul. Fiindcă acest cântec are un mesaj, indiferent cum este transmis, cu siguranță este pe limba celor cărora le este destinat un astfel de mesaj. I-am spus micuței că este un cântec "manifest", o revoltă împotriva unor nedreptăți care li se fac femeilor. Și că este un act artistic și da, uneori un act artistic poate fi și așa, fără perdea.

Irina Binder: Dacă în acest cântec ar fi fost înjurați politicieni, lumea nu s-ar fi înverșunat atât de tare

Cu ocazia aceasta i-am explicat că nu este ok ca vreun băiat/bărbat să îi pună vreodată etichete, să o evalueze sau să o critice pentru felul în care arată, că oamenii nu sunt obiecte, că nu este nimic greșit în aspectul fizic al unui om. Da, un act artistic poate fi o revoltă, iar atunci când te revolți nu poți lansa balonașe roz, floricele și inimioare... fiindcă furia adunată în sufletul cuiva rănit nu este roz. Este suferință, frustrare și multă tăcere în fața nedreptăților...

Nimeni nu are dreptul să ne spună cum ar trebui să fim sau cum ar trebui să simțim, așa cum nu mulți înțeleg nevoia de a ne revolta și chiar a înjura după ce prea mult timp am tăcut... ca să ce? Să menajăm mitocănia, grobianismul, abuzurile celor care ne tratează ca pe niște cărnuri, care ne pun etichete și care nu realizează că nu e treaba lor dacă și cât suntem de slabe sau de grase, urâte sau frumoase, că nimeni nu este în măsură să spună că avem sânii prea mici sau prea mari, că suntem tinere sau babe și așa mai departe.

Dacă în acest cântec ar fi fost înjurați politicieni, lumea nu s-ar fi înverșunat atât de tare, nu? Ăia merită, ar zice. Dar de ce nu merită și cei care ne-au rănit de prea multe ori cu afirmațiile lor, cu gesturile lor deplasate, cu pretențiile lor, cu abuzurile emoționale? Și se mai miră lumea că unele femei au ajuns să se mutileze cu operații estetice în încercarea de a deveni mai frumoase, de fapt acceptate, se mai miră unii că ne e frică să îmbătrânim... Nu sunt de condamnat nici cei care nu înțeleg acest gen de revoltă... poate sunt persoane norocoase care nu s-au confruntat niciodată cu "Mirei"... dar noi, cele care nu am avut același noroc, care încă de când eram fetițe am fost abuzate emoțional și fizic, avem voie să înjurăm, să urlăm, să ne revoltăm. Ne-a fost prea mult timp frică să vorbim, să ne apărăm, să ne strigăm nemulțumirile și durerile...

"Cu mitocanii, ghiolbanii și abuzatorii nu folosești formule de politețe"

Atunci când ești nevoit să te aperi de ceva oribil și nedrept nu mai există limbaj cu care să menajezi pe cineva, nu mai există reguli, nu mai există etică... cu mitocanii, ghiolbanii și abuzatorii nu folosești formule de politețe. Îmi pare rău că nu am avut curaj atunci când am fost ținta mitocăniilor, când am fost atacată cu tot felul de derapaje ghiolbănești, să înjur și să fi urlat, poate le-aș fi temperat elanul Mireilor și aș fi salvat alte fete și femei, și poate chiar și bărbați, de niște neplăceri care pot ajunge traume... și complexe pe viață. Și din cauza cărora prea mulți oameni plătesc cu singurătatea...

- Dar nu e rușine să vorbești așa? Nu e păcat?, m-a întrebat micuța Raluca.

- Unii nu au simțul ridicolului și nu au nici Dumnezeu, de aceea limbajul pentru ei trebuie să fie direct proporțional cu nivelul lor de înțelegere.

Și, după ce i-am explicat micuței despre genul "trap", apoi despre cum ar trebui tratat și respectat orice om, după ce am rugat-o să-mi promită că nu va permite nimănui să-i pună etichete și să râdă de ea, că va apăra orice ființă nedreptățită, îmi spune: - Auzi, dar până la urmă cine dreacu e Mirel ăla? Și a continuat cu o rafală de epitete la adresa lui...", a scris Irina Binder pe pagina sa de Facebook.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News