Toată lumea s-a concentrat marţi pe anunţul făcut de premierul elen Georgios Papandreou în legatură cu referendumul privind acceptarea planului european de salvare al Greciei. Miercuri, la Cannes, urma să aibă loc în cadrul întâlnirii G20 şi o întrevedere separată Merkel, Sarkozy, Papandreou.

O ştire mult mai îngrijorătoare chiar decât ieşirea Greciei din zona euro a fost mai puţin mediatizată. Astfel, întreg Statul Major al Armatei Elene a fost schimbat. Este un fapt fără precedent într-o ţară membră NATO şi UE. Structurile de comandă militară în aceste state sunt supuse unui strict control civil, şefii de Stat Major au mandate limitate în timp, schimbările sunt planificate iar dacă sunt intempestive ele privesc câteva funcţii, în niciun caz întreaga instituţie. Într-o ţară care a cunoscut în istoria sa recentă "dictatura coloneilor" schimbarea fără explicaţii pertinente, peste noapte, a sute de generali şi ofiţeri duce cu gândul la o tentativă, deocamdată eşuată, de lovitură de stat.

Fiind vorba despre greci e prematur de spus dacă pericolul a fost real sau este o manevră pentru ca Papandreou să mai smulgă nişte sute de miliarde de euro de la Franţa şi Germania. Nu sufăr de scenarită, dar să nu uităm că Grecia a mituit cea mai mare bancă a lumii, Goldman Sachs, pentru a-i întocmi actele de intrare prin fals şi uz de fals în zona euro. Să nu uităm că ani de zile toate guvernele de la Atena au falsificat pur şi simplu raportările către Bruxelles. Deficite bugetare de 15% au fost raportate la valori de 4%. Să nu uităm că doar un grec din şapte plăteşte taxe şi impozite, că Grecia foloseşte cea mai mare parte a fondului European pentru calamităţi – culturile de acolo iau tot timpul foc, dar după recoltare…

O lovitură de stat militară este de neimaginat într-o ţară membră NATO sau UE. Tot sistemul de valori occidental s-ar prăbuşi. Salvarea Vestului ar fi atunci tocmai izolarea Atenei, iar salvarea euro nu stă în menţinerea Greciei în interiorul zonei monedei unice europene, ci tocmai desprinderea acestei ţări şi izolarea ei financiară. Celelalte state - Italia, Spania, Portugalia, Irlanda au dificultăţi din cauza crizei financiare şi a preluării datoriilor băncilor la datoria publică. În cazul Greciei e vorba de hoţie şi corupţie generalizată la nivel înalt.

Singura instituţie din România care a luat deocamdată măsuri palpabile pentru a preveni efectele colapsului grecesc este deocamdată BNR. Cu un sfert din sistemul bancar românesc în mâinile grecilor, guvernatorul Isărescu se dovedeşte din nou la înălţimea funcţiei şi încearcă să construiască într-un timp record aşa numita "bancă-punte". Pentru despăgubirea depunătorilor de bani în băncile româneşti cu capital grecesc.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News