O comună din vestul țării se poate mândri cu unul dintre cele mai importante situri arheologice din România.

Bănățenii din zona Reșița – Berzovia știu de la bunici și părinți că în localitatea Berzovia, județul Caraș Severin, aproape că nu este loc în vatra veche a satului pe care să calci și unde pământul să nu ascundă o părticică de istorie. Actuala localitate este construită pe ruinele castrului roman construit în anul 119 d. Hr. pentru a fi Garnizoană a legiunii a IV-a Flavia Felix. Unele surse vorbesc despre existenţa pe aceste locuri a unei cetăţi dacice din zidurile căreia a rămas doar fundaţia  pe teritoriul comunei, care purta denumirea de cetatea Doca şi a fost cucerită de către împăratul Traian în primul război daco-roman.

După cucerirea Daciei de către romani, în urma celui de-al doilea război daco-roman, cetatea a fost distrusă şi pe ruinele ei s-a construit un castru de mari dimensiuni ce se întindea pe o suprafaţa de 20 ha, în jurul acesteia fiind construit oraşul civil Berzobis. Conform arheologului Alexandru Fluture acesta a fost primul mare castru ridicat de armata romană în primul război de cucerire a Daciei.

Astfel, Castrul Berzobis, trecut în vechime pe hărţile Imperiului Roman, se afla în vatra satului. Construcţia militară a fost până în anul 119 d. Hr. garnizoana legiunii a IV-a Flavia Felix.

Noi case au fost construite peste ruinele romane

Apoi, istoria și-a urmat cursul ei și viața a mers înainte. În secolul VXIII au fost făcute primele cercetări arheologice fiind scoase la iveală mai multe clădiri administrative romane: pretorium-ul, caldarium-ul, precum ţevile apeductetor şi canalelor.

În urmă cu peste 200 de ani, pe fundația fostelor clădiri romane, au fost construite case. Așa se face că pe fundația pretoriului, acum există o casă veche de peste 200 de ani. Temelia casei, pereții fundației, sunt vechi de peste 2000 de ani. Peste acești pereți construiți din piatră și a unui mortar special care rezistă și acum foarte bine, au fost ridicați pereții casei.

Acum, casa este locuită de bunica Feliciana în vârstă de 76 de ani și care se poate lăuda că acolo unde romanii țineau acum 2000 de ani tezaurul și actele Legiunii a IV a, în zilele noastre, bunicuța păstrează roadele pământului și ale grădinii pe care singură o muncește și acum. Lângă pereții groși din piatră cu mii de ani vechime, acum se odihnesc butoaiele cu varză, lăzile cu legume și cartofi și rafturile pline cu toate bunătățile făcute în toamnă de bunica Feliciana.

Săpături arheologice secolul trecut

Nu doar casa și grajdul sunt construite pe fundațiile clădirilor administrative romane. De jur împrejur, sub pământul din grădină, se află alte construcții cu milenii de istorie în ele. Prin anii 70, în grădina bunicii Feliciana s-au făcut săpături arheologice și au fost scoase la iveală, pe lângă cărămizi cu inscripţia Legiunilor IV Flavia Felix şi a Xlll-a Gemina, diferite obiecte de gospodărie şi bani din perioada împăraţilor Vespasian, Traian şi Comodus.

De la Berzovia, au fost duse la muzeele din Timişoara și din țară mai multe cărămizi romane ce purtau inscripţia Legiunii III Flavia Felix, olane și conducte ceramice, obiecte casnice și militare precum și numeroase monede, dintre care important este tezaurul monetar de dinari republicani romani, folosiţi de daci, în secolele I-II I.Hr.

Exact în locul în care a fost făcută filmarea, în interiorul castrului în zona clădirilor administrative, s-au găsit monede romane de la împăraţii Tiberius, Nero, Vespasian, Titus, Domiţian, şi Traian şi din secolul al III-lea. 

Artefacte vechi de mii de ani încă mai pot fi găsite în grădinile din Berzovia

Și în ziua de azi, când mai sapă mai adânc prin grădină pentru vreo un pom, bunica mai găsește cărămizi romane, conducte ceramic și fel de fel de pietre.

Castrul roman de la Berzovia și istoria locurilor sunt motive de mândrie pentru localnici. Înainte de 1989, locul și istoria Berzovei au fost bine promovate – mai ales în rândul tinerilor și al copiilor. Bunica Feliciana este un ghid și un povestitor foarte bun. Ea a primit în gospodăria să vizitatorii și grupuri de copii alături de ghizi, cărora le-a povestit ce știa despre aceste locuri. În toată perioada de după 1989, un singur grup a vizitat locul plin de istorie. Și asta a fost acum doi ani. De bucurie, bunica i-a cinstit pe copii cu pâine cu untură, cu brânză și cu roșii.

Din păcate, aceste locuri pline de istorie, sunt tot mai uitate de vreme și de de oameni. Dacă arheologii au făcut săpături și cercetări, în limita fondurilor infime, din păcate, interesul vizitatorilor este aproape zero fiindcă nimeni nu promovează aceste locuri atât de simple și atât de minunate, potrivit InfoCS.ro. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News