Rasa lipiţană apare după anul 1580, atunci când arhiducele Karl von Habsburg a înfiinţat herghelia de la Lipizza, din sudul Imperiului Habsburgic (astăzi, Lipica, Slovenia). Astfel au apărut  “linii de sânge” precum Pluto, Conversano, Neapolitano, Maestoso şi Favory. Linia Siglavy, de provenienţă arabă, a fost introdusă mai târziu, în secolul al XIX-lea, iar la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului XX au fost întemeiate două noi „linii de sânge”: Tulipan şi Incitato.

În România tradiția creșterii cailor lipițani își are originea în secolul al XVIII-lea, fiind strîns legată de hergheliile Imperiului Habsburgic. Prima atestare documentară pe teritoriul României de astăzi datează din 1874, când a fost mutată herghelia imperială de la Mezőhegyes (Ungaria) pe un domeniu de stat al Imperiului, aflat la Sâmbăta de Jos,.

În 1920, se înființează Herghelia de Stat Sâmbăta de Jos

În 1920, se înființează Herghelia de Stat Sâmbăta de Jos, reunind exemplare de la crescătorii din satele Țării Făgărașului, aflate în vecinătatea hergheliei. Efectivele crescătoriei au sporit an de an, astfel încât la mijlocul anilor ’80, herghelia de la Sâmbăta de Jos ajungea să fie cea mai mare unitate de creştere a calului lipiţan din lume. Lipiţanul născut şi crescut în ţara noastră a fost exportat în Suedia, Iugoslavia, Olanda şi Austria, iar în Statele Unite ale Americii (în statul Michigan), a fost creată chiar o “linie de sânge” denumită Maestoso-România. Astăzi, la Herghelia Sâmbăta de Jos sunt crescute 7 din cele 8 linii ale rasei, ceea ce face din aceasta una dintre cele mai importante din lume. De-a lungul timpului, popularitatea cailor din această rasă a fost sporită de ținuta lor elegantă și impunătoare, rezistența la efort, inteligența și devotament.

Care este specificul creșterii cailor lipițani

Specificul creșterii cailor lipițani este reprezentat de un set de cunoștințe, practici și aptitudini legate de creșterea, îngrijirea și antrenarea exemplarelor, transmise cu precădere pe cale orală și din generație în generație. La aceste elemente se adaugă o serie de practici culturale și sociale dezvoltate de comunități ca parte a unor ritualuri, evenimente, competiții ecvestre și meșteșuguri tradiționale specifice: potcovar, șelar, curelar, herghelegiu.

Dosarul de nominalizare este coordonat de Slovenia și reunește practici specifice de creștere a cailor lipițani din Austria, Bosnia și Herțegovina, Croația, Italia, România și Ungaria. Candidatura va fi evaluată în cadrul celei de-a 16-a sesiuni a Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial care va avea loc în decembrie 2021, anunță un comunicat al Comisei Naționale a României pentru UNESCO.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News