Data actualizării: 16.01.2017 21:21
Data publicării: 16.01.2017 11:13

Licitaţii inedite: De la Hitler la Diego Giacometti

Autor: Magdalena Popa Buluc | Categorie: Cultura

O scrisoare de Antonin Artaud, adresată lui Hitler

Arhivele rămase în familia scriitorului Antonin Artaud vor fi scoase la licitaţie, în 28 ianuarie, de Dominique Loizillon, commissaire-priseur, la Compiègne. Printre loturile propuse se află şi o uimitoare scrisoare adresată de omul de teatru führerului în septembrie 1939, estimată la 10 - 15.000 de euro.

În 1939, Antonin Artaud era internat în spitalul din Ville-Evrard, în apropiere de Neuilly-Sur-Marne, încă de la începutul anului. “Omul-teatru”, admirat pentru ideile sale revoluţionare în domeniul regiei, a trebuit să fie spitalizat până la începutul lui ianuarie 1943. Certificatul de transfer semnat de doctorul Longuet de la Saint-Anne, arată că suferea de un “sindrom delirant de structură paranoidă” şi de o “dedublare a personalităţii”.

Aşa cum reiese din arhivele familiale, scriitorul suporta foarte greu internarea la Ville-Evrard. Înainte ca prietenul său Robert Desnos să-i obţină transferarea la Rodez, în 1943, Artaud şi-a rugat de multe ori apropiaţii să-l ajute să scape de la Ville-Evrard.

Scrisoarea adresată lui Hitler de către Antonin Artaud

Marcat constant de droguri, subalimentat, inventatorul “Teatrului cruzimii” şi-a descoperit numeroşi duşmani, reali sau imaginari. Îi numea “Iniţiaţi”. Printre ei se aflau doctorul René Allendy, fostul său psihiatru, Anne Manson, dragostea vieţii lui, dar şi… Adolf Hitler. Stă mărturie o scrisoare adresată “Cancelarului Reich-ului”, datată septembrie 1939.

În această misivă de câteva rânduri, plină de arsuri de ţigară şi de semne esoterice, Artaud afirmă că l-ar fi întâlnit pe Adolf Hitler cu câţiva ani înainte, la cafeneaua “Ider”. O invenţie născută într-unul dintre numeroasele sale episoade de delir.

Acest mesaj uimitor aparţine unui grup de trei scrisori supranumite de autorul lor “lettres-sort” (scrisori-destin), un nume bine găsit, după părerea lui Claude Oterelo, expert al licitaţiei, pentru că Artaud spera atunci că prin aceste scrisori poate arunca un blestem asupra duşmanilor săi. Un element care le distinge de altfel de zecile de misive scrise în fiecare săptămână de scriitor: arsurile de ţigară de pe hârtie.

“Acestea ţin aproape de un ritual voodoo, precizează Claude Oterelo, citat de jurnalista Elena Scappaticci. Artaud lua un chibrit sau o ţigară şi ardea un colţ al misivei. Pentru el era o formă de exorcism. Nu este posibilă nicio ambiguitate asupra sensului pe care el îl dădea acestei scrisori către Hitler.

Iată textul acestei misive: “V-am arătat în 1932 la Café Ider din Berlin, într-un dintre serile în care ne-am cunoscut, cu puţin timp înainte să preluaţi puterea, barajele (pe care le stabilisem pe o hartă)…

Astăzi ridic barajele pe care le pusesem!

Parizienii au nevoie de gaz…

Bineînţeles, dragă domnule, aceasta nu este o invitaţie: este mai ales un avertisment.

Dacă vă place, ca oricărui Iniţiat, să nu ţineţi cont sau să vă prefaceţi că nu ţineţi cont, vă priveşte. Aveţi grijă!”

Alături de operele propriu zise ale lui Antonin Artaud, aceste scrisori constituie un plan aproape necunoscut al incredibilei sale activităţi creatoare. În perioada de la Ville-Evrard scriitorul nu dispune încă de acele mici caiete de şcoală (în total 406) pe care le-a primit la Rodez, care i-au oferit un suport stabil pentru delirurile sale creatoare.

Printre celelalte piese din Fondul Artaud propuse în licitaţie se găsesc mai multe fotografii originale ale scriitorului, una dintre ele semnată de Man Ray, paşaportul lui sau numeroase scrisori adresate mame sale.. Şi un Autoportret, remarcabil, datat 1920, evaluat la 80.000 - 120.000 de euro

Sculpturi de Giacometti în colecţia Hubert de Givenchy

La aproape 90 de ani, pe care îi va împlini în luna februarie, marele creator de modă să hotărât “să-şi pună ordine în afaceri”.

La Christie's, vor fi puse în vânzare, în 6 martie, 21 de opere realizate de decoratorul şi sculptorul Diego Giacometti şi una datorată fratelui său, Alberto Giacometti. Evaluarea totală este de peste 7 milioane de euro.

Hubert de Givenchy s-a născut la Beauvais, în anul în care Diego Giacometti şi fratele său Alberto s-au instalat împreună în atelierul din cel de al 14-lea arondisment din Paris pe care nu l-au părăsit niciodată. Diego împlinea 25 de ani, cu un an mai mult decât vârsta la care Hubert de Givenchy îşi va crea propria casă de modă.

În 1929, fraţii Giacometti au început o colaborare cu Jean-Michel Frank, decoratorul cel mai apreciat atunci, realizând pentru el lampadare, veioze, paravane pentru şeminee. Obiecte decorative a căror modernitate şi frumuseţe aveau să-l emoţioneze, să-l seducă pe marele designer de modă, cel care a creat ţinute speciale, pentru muza sa Audrey Hepburn, dar şi pentru Elizabeth Taylor şi câteva alte stele ale Hollywood-ului din anii 1950 şi 1960.

Hubert de Givenchy și un detaliu din Masa cu labradori

Hubert de Givenchy n-a avut ocazia să-l cunoască pe Alberto Giacometti, care a murit în 1966. În 1970, el l-a cunoscut, prin intermediul lui Gustav Zumsteg, un mare creator de textile care lucrase cu Cristóbal Balenciaga, pe Diego Giacometti.

Mama lui Gustav avea în epocă restaurantul Kronenhalle, la Zürich, unde fiul ei etalase pe pereţi pânzele sale semnate de maeştrii picturii, ca la Colombe d'Or de la Saint-Paul-de-Vence, pe care îl frecventa împreună cu celebrul negustor de artă Aimé Maeght şi cu soţia acestuia. “La Gustav, se aflau întotdeauna toţi pictorii mari. Dejunau în compania lui Braque, Miro, Picasso care se aflau pe perete în spatele canapelei. Acest prieten mi-a oferit un gheridon pe care i-l comandase lui Giacometti pentru restaurantul său, împreună cu un platou din marmură roşie. I-am cerut atunci să mă prezinte lui Diego”, îşi aminteşte Givenchy.

S-au întâlnit în atelierul sculptorului. Prima impresie a durat tot restul relaţiei lor de prietenie. “Era de o mare amabilitate, de o mare modestie. Un om simplu. Şi când vedeai ce creează cu mâinile lui acopeirte de ghips, era fascinant. Avea talentul în vârful degetelor”. Givenchy i-a comandat o serie de piese pentru castelul său din Val-de-Loire. Şi aşa au devenit prieteni.

Masa octogonală cu cariatide și scaunele în X

Amator cu un gust înnăscut, Hubert de Givenchy păstrase din tinereţe amintirea primelor opere ale lui Diego pe care le văzuse la Elsa Schiaparelli, când aceasta i-a încredinţat, în 1950, conducerea atelierelor sale ca prim creator de modele, mai ales a aplicelor pe care artistul decorator le realizase pentru ea.

“Diego avea un carnet de schiţe în care nota totul: labradorii pe care îi voiam în partea de jos a pieselor de mobilier, păsările, cerbii pe care îi doream pe mobile, pentru că numele meu este Hubert, patronul vânătorilor, chiar dacă mie nu-mi place vânătoarea”, povesteşte el cu umor pentru Le Figaro, adăugând: “Am avut şansa să-i cer unui mare artist să realizeze lucruri minunate. Nu i-am impus niciodată nimic, pentru că voiam să văd reacţia lui. Avea talentul de a înfrumuseţa ideile”. Prietenia a durat până la moartea lui Diego Giacometti, în 1985.

“Aş vrea să fie o vânzare-omagiu”, îi mărturisea Hubert de Givenchy jurnalistei Valérie Sasportas.

Dintre piesele oferite să amintim o Masă octogonală cu cariatide, datată 1983, estimată între 800.000 şi 1,2 milioane de euro şi un grup de Patru taburete în X, din bronz, cu patină verde antic şi cu piele: 300.000 -500.000 de euro. O altă Masă octogonală cu cariatide, ceva mai mică, este estimată la 600.000-800.000 de euro.

Colecţionarii vor descoperi şi o superbă pereche de Paravane cu două păsări patinate brun, realizată către 1973 (150.000-200.000 de euro). O lampă cu patină albă, suspendată într-una dintre casele scărilor de la conacul Jonchet, care a precedat-o pe cea lucrată pentru Muzeul Picasso, va fi propusă la 300.000-400.000 de euro. Să amintim şi o mare Masă-consolă cu cerbi (valoare estimativă: 400.000-600.000 de euro).

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News