Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Legea Salarizării Unitare: Cine pierde și cine câștigă
Parlamentul României
România a avut nevoie de 27 de ani pentru a avea o Lege a Salarizării Unitare pentru salariații din sectorul bugetar.
Dincolo de critici şi dincolo de dimensiunile eroice ori istorice, invocate de politicieni, în funcţie de interesul politic, o astfel de lege era necesară pentru a pune ordine într-un domeniu de care, toate guvernele de până acum s-au ferit să se atingă. Un domeniu sufocat de un hățiș de interese personale sau de grup, impresionant și care a acumulat de-a lungul timpului mari dezechilibre în sistem, cu bugetari de lux, dar și cu bugetari situați la limita subzistenței.
Așa am ajuns în situația în care România e pe antepenultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește ponderea în PIB a cheltuielilor cu personalul din sectoru public. S-a tot spus că majorările salariale pe care le aduce Legea salarizării unitare sunt exagerate și nesustenabile. În realitate, la ora actuală cheltuim 8,2% din PIB pentru salariile bugetarilor. Cu toate majorările pe care le aduce Legea salarizării unitare, vom ajunge în 2018 la 8,7% din PIB. La polul opus, Danemarca alocă 15,9% din PIB, Finlanda 13,5%, iar Franța 12,7%. Media europeană este 10,1%. Iar cu toate majorările anunțate de ministrul Muncii, Olguța Vasilescu, România nu va urca nici măcar o poziție în acest clasament.
România va pierde însă câteva poziţii într-un alt clasament. Unul în care suntem pe primul loc în Europa şi care arata că în țara noastră există cel mai mare decalaj între cele mai bogate gospodării şi cele mai sărace. Actuala lege reduce semnificativ diferențele dintre cei mai bine plătiţi bugetari şi cei mai prost plătiţi pentru că reduce raportul salarial de la 1 la 15, la 1 la 12. Practic, cel mai bine plătit angajat al statului, Preşedintele României, nu va putea primi un salariu mai mare decât suma a 12 salarii minime pe economie. Cel mai mult au însă de pierdut bugetarii de lux. Cei care, câştigau, cu sporuri, bonusuri, tichete și alte beneficii chiar mai mult decât preşedintele României. Acum, legea limitează nivelul individual al acestor sporuri şi stabileşte că în bugetul de salarii al unei instituţii, sporurile şi indemnizaţiile pot însuma maximum 30 de procente.
Dacă privim cu atenţie cifrele, nu trebuie să ne mirăm că au existat voci, în special din zona sindicatelor, care s-au opus acestor schimbări. E drept că nemultumiţii nu reprezintă decât 3% dintre bugetari. Toţi ceilalţi au de câştigat, cu un plus pentru salariaţii din domeniul Apărării, care vor primi salarii chiar si de 3 ori mai mari decât în prezent. La final, aproximativ 60 la suta dintre bugetari vor avea salarii duble. Iar efectele se vor propaga și asupra mediului privat, care va trebui să plătească salarii mai mari ca să își păstreze angajații. O rețea importantă de clinici private a anunțat deja că majorează salariile asistentelor medicale, pentru ca acestea să nu plece către sistemul public de sănătate.
Însă printre benficiari se va număra şi Statul. Economiştii susţin că Legea Salarizării Unitare este în primul rând un motor economic, care va combate demotivarea legată de salarizare, proces ce va contribui la reducerea inegalităţilor şi la creşterea economică. Explicaţia este simplă: venituri mai mari înseamna cerere de bunuri mai mare şi deci înseamnă locuri de muncă mai multe şi mai bine plătite, înseamnă consolidarea clasei de mijloc, înseamnă mai mulţi bani la buget, mai multe investiţii şi, în final, o creştere economică sustenabilă.
Obiecția că toată creșterea economică se bazează doar pe consum nu stă decât parțial în picioare. Conform Eurostat, În România, ponderea consumului final în PIB este de 75,9%, în timp ce media europeană este de 76,5%. Așadar, cea mai mare parte a statelor europene mizează pe consum, deci nu e nimic exagerat în România din acest punct de vedere.
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
