Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Legea anti-înjurătură pe înțelesul celor care nu înjură
Autor: Flaviu Predescu | Categorie: Politica
Proiectul de lege privind promovarea demnității umane și toleranței față de diferențele de grup a fost denumit "legea defăimării" pentru a se încerca să se spună că este o lege negativă.
Flaviu Predescu, într-o analizată realizată în exclusivitate pentru DC News, a explicat, după o documentare, de ce legea este bună:
Legea privind promovarea demnității umane și toleranței față de diferențele de grup, inițiată de președintele PSD, deputatul Liviu Dragnea, este în mare parte o lege bună. Ea face parte din acel tip de legi pe care românii și le doresc, tocmai pentru că adesea, din agora, rezidă nevoia de reguli mai clare și mai ferme și care să fie mai ușor de aplicat. Probabil că mulți dintre cei care critică demersul se rezumă fie la a prelua pasaje gata comentate din declarațiile unor oponenți PSD, fie se pripesc în a distribui un mesaj generalist și implicit neargumentat.
Obiectivele legii sunt simple, mari și late: a) promovarea demnității umane și a toleranței în cadrul societății, b) garantarea toleranței față de orice grup social și c) prevenirea și combaterea defăimării sociale, a incitării la ură și discriminare socială.
Mă întreb ce este rău în toate acestea? Studiind cu atenție proiectul de lege n-am găsit, totuși, acele pasaje care „vor băga pumnul în gură presei" și care vor instaura cenzura. Într-adevăr, am descoperit că legea prevede elaborarea anuală a unui ghid de bune practici pentru promovarea demnității umane și toleranței față de diferențele de grup în mass-media. Să se ascundă aici oare punctul nevralgic al legii? Oare nu echivalăm prea ușor înjurătura, jignirea și nesinceritatea cu democrația? Dacă legea vizează impunerea unui ton mai civilizat campaniilor electorale, iarăși nu văd asta ca pe ceva greșit. Parcă prea ușor sunt preluate drept modele de comportament social acele mesaje încărcate de ură și agresivitate, fără ca nimeni să nu răspundă pentru răul pe care ele îl produc societății. Democrația nu înseamnă libertatea înjurăturii. Nu este nevoie să blestem pe cineva ca să-i arăt că nu sunt de acord cu el. poate că astfel de legi ne pun măcar în situația să ne întrebăm spre ce tindem în definitiv ca societate? Atunci care mai este rolul legilor, dacă nu unul de a echilibra comportamentul social și de a-l raporta unor valori sociale?
Desigur, prea afectați de partea politică a negării demersului, cei care critică legea sar cu ușurință peste acea partea din proiect care privește promovarea demnității umane și toleranței prin activitatea didactică. Oare la nivel public nu se vorbește demult despre nevoia unui nou început în ceea ce privește educația copiilor? Dacă nu prin lege și educație, prin ce s-ar putea încuraja însușirea unor valori mai simple și mai clare cu privire la societatea în care trăim? Este oare ceva rău în faptul că unitățile de învățământ sau din administrația publică să adopte un plan anual pentru implementarea privind combaterea discriminării și a toleranței umane? Mă îndoiesc. Probabil că partea spinoasă a legii, pentru cei care vor să se poziționeze, cel puțin declarativ, de cealaltă parte a acestor valori, constă în înființarea în cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a Departamentului pentru Promovarea Demnității Umane și Toleranței. Beneficiind de cadru legal, acest departament ar urma să colaboreze cu Consiliul Național al Audiovizualului în vederea promovării principiilor mai sus enunțate. Până la finalizarea acestui articol am aflat că amendamentele vor reda dreptul la înjurătură pe platformele de socializare și în mass-media. Mai rămâne de salvat partea educațională.
Nota redacției - titlul de homepage aparține redacției
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
flaviu predescu
legea defaimarii
legea tolerantei
liviu dragnea
