Miron Cozma este primul lider de partid care a anunțat că va candida la prezidențiale în 2014. Desigur, fără a-l menționa pe Crin Antonescu, a cărui candidatură face parte dintr-un proiect lansat în 2011.  PDL încă nu știe cine e președintele partidului, de unde să mai și anunțe prezidențiabilul... iar MRU, deși visează  mălai japonez de treișpe nule, nu și-a încheiat încă tatonările cu Dreapta.

Unele scenarii care circulă în mediul politic văd o legătură între Cozma și Băsescu. Sau, mai precis, îl văd pe Cozma acționând într-o strategie electorală made in Cotroceni.  Fostul lider al minerilor și partidul său (în caz că nu știați, Partidul Social Democrat al Muncitorilor)  n-au nicio șansă, dar pot colecta voturi de la cei dezamăgiți de USL. Așa că i se asigură logistica pentru a se disloca electoratul de stânga, prin confuzia între PSDM și PSD, ca și prin legenda  personală.

Cred că acest scenariu este aproape exclus. Dezamăgiții au unde se duce, Dan Diaconescu fiind nu doar mai populist decât Cozma, ci și mai  popular. De fapt, singura legătură dintre Băsescu și Cozma este termenul de valabilitate.

Dacă insistă, Băsescu riscă să ajungă la fel ca fostul comandant al detașamentelor de mineri revoltați: aproape de zero. În prezent, Băsescu este de facto liderul Opoziției la USL. La fel era Cozma în 1998-1999, față de CDR.  Odată ce a fost scos din joc, lumea l-a lăsat baltă, fiindcă nu-l urma de drag, ca Marinela Nițu.

În lipsa unei alternative, el exprima revolta populară la adresa guvernării.  Minerii rămăseseră ultimul detașament important al ”clasei muncitoare”, ultima organizație sindicală masivă  și omogenă. Când a pierdut puterea asupra brigăzilor minerești, Cozma a dispărut în peisaj, a fost uitat. Când va pierde puterea, la fel se poate  întâmpla și cu Traian Băsescu.

Iată de ce vrea președintele să își lege imaginea de cea a Dreptei, să aibă o bază ideologică, nu doar să exprime nemulțumirea, la un moment dat. Din păcate pentru el, electoratul care votează ideologic nu reprezintă mare lucru. În plus, intervine plictiseala. Copii care abia începeau să se uite la televizor în 2004, au crescut și au trecut de majorat cu Băsescu. Atenție, vorbim de  generații care și-ar schimba mobilul în fiecare săptămână! La cealaltă extremă, pensionarii de dreapta ar putea ”ieși din sistem” fără să-și vadă noul lider în funcție.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News