S-a spus că e lobby-ul lui Gitenstein sau interesul companiilor americane. Apoi că e o relație geostrategică, că Băsescu apără flancul estic, că fără el ne înghit rușii, chinezii, kazahii etc. Trebuie că mai e ceva care îi face pe Traian Băsescu și regimul său atât de iubiți de administrația americană.

Dincolo de toate strategiile și afacerile, în mintea multor români au rămas Statele Unite-apărătoare ale libertăților și democrației. Așa că nu înțelegeam, de pildă, cum poate să vorbească nea Gordon despre milioane de voturi furate la referendum, scuipând în ochi milioane de români, cu toții filoamericani până în august 2012 (și după, cred eu, măcar din lipsa de alternativă, dacă de iertat nu-l pot ierta pe trimisul special al Washington-ului).

Spre deosebire de Angela Merkel, administrația Obama pledează împotriva austerității, încearcă să-i ajute pe săraci, așa că nu se pot găsi afinități politice cu apologetul Dreptei, Traian Băsescu.

Citind un articol Hotnews observ că există mai mult decât afinități politice, legate de doctrine. E vorba despre același mod de raportare la Putere, de aceleași tipare de acțiune pentru păstrarea Puterii. Asta pare a fi asemănarea între administrația Băsescu și administrația Obama.

Deja, la Washington se vorbește despre un nou Watergate, aluzie la președintele Nixon, silit să demisioneze în timpul celui de-al doilea mandat, pentru a nu fi suspendat/demis de Parlament.

Obama a trebuit să admită că ar fi scandalos ca Fiscul american să fi anchetat țintit grupări provenite din tabăra Opoziției. Ori, IRS tocmai ce recunoscuse că asta a și făcut, scrie HN. Republicanii au demarat mai multe anchete în Senat și Camera Reprezentanților. Cu ce diferă aceste acuzații de scandalurile în care a fost nominalizat Sorin Blejnar, respectiv Fiscul lui Băsescu?

În plin IRSgate, a izbucnit și scandalul interceptărilor. Luni, Associated Press a anunțat că Departamentul de Justiție al SUA a confiscat, în secret, desfășurătoare telefonice ale unor jurnaliști. Casa Albă a negat orice cunoștință, Justiția a refuzat comentariile, pe motiv că nu poate periclita ancheta în desfășurare. De ce ne așteptam ca administrația Obama să fie deranjată de stenogramele cu care a guvernat Băsescu, când folosește aceleași tehnici de control, la ea acasă?

În fine, scandalul Benghazi aduce în prim plan modul în care s-au coafat rapoartele oficiale, pentru a nu dăuna campaniei  electorale a lui Obama. Departamentul de stat a ”îndulcit” comunicările CIA, pentru a ascunde caracterul terorist al unui atac anti-american din Libia. În ceea ce privește aburirea publicului, americanii mai au de învățat de la propaganda portocalie. Asta nu înseamnă că ar condamna o dezinformare bine regizată, la București.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News