Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
La Mulţi Ani, Nicu Covaci!
Autor: Magdalena Popa Buluc | Categorie: Cultura
Nicu Covaci
70 de ani de viață, 55 de ani pe scenă alături de Phoenix – două evenimente pe care anul 2017 le aduce în viața lui Nicu Covaci și care vor fi sărbătorite în cadrul unor concerte unice.
70 de ani de viață, 55 de ani pe scenă alături de Phoenix – două evenimente pe care anul 2017 le aduce în viața lui Nicu Covaci și care vor fi sărbătorite în cadrul unor concerte unice.
Născut într-o Timișoară pe care puțini și-o amintesc, este cunoscut mai degrabă drept bărbatul tăcut, cu spate drept și privire încruntată, figură emblematică a rock-ului românesc. După ce că era un copil încăpățânat, mai era și hipersensibil și făcea o groază de boacăne, ceea ce atrăgea de multe ori pedepse severe din partea mamei care nu glumea în chestiuni de educație — rezultatul se vede și astăzi. Tot ea l-a făcut profesor de arte plastice într-o perioadă în care, după el, n-ar fi contat decât acordurile ghicite din Beatles, tenișii albi ai lui Moni Bordeianu și serile memorabile de la Lola (un club din Timișoara — n.r.). Adică muzica. Cea care i-a dat aripi. Aripi cu care Nicu Covaci a creat Phoenix, e scris în biografia postată pe pagina oficială de Facebook a artistului.
În concertul susținut de trupa Phoenix la Timișoara în 2010
Phoenix a fost deschizătoare de drumuri în muzica adresată publicului larg în România celei de a doua jumătăți a secolului XX. Membrii formației au abordat numeroase subgenuri ale rock-ului; traseul stilistic al formației a pornit de la muzică beat, evoluând spre rock psihedelic și de aici către hard rock, cu un număr de experimente de rock progresiv. În anii 1970, efectele schimbărilor politice din țară asupra vieții culturale au adus la destrămarea multor formații de gen. Între cele care au continuat prin adoptarea unui stil nou, Phoenix a avut una dintre cele mai neașteptate evoluții, dând naștere subgenului rock numit etno rock (inspirat din folclorul românesc autentic).
Astăzi, când Nicu Covaci aniversează 70 de ani, la Arenele Romane are loc spectacolul-concert Phoenix 55 & Friends Rock Edition, care marchează 55 de ani de existență a trupei Phoenix. Alături de Phoenix, pe scena de la Arenele Romane vor cânta multe nume de referință din rock-ul românesc: Dan Andrei Aldea (Sfinx), Călin Pop (Celelalte Cuvinte), Tavi Iepan (Rezident Ex), Eugen Mihăescu și Gabi Guriță Nicolau (Krypton), A.G. Weinberger, Alin Oprea (Talisman), Bogdan Marin Bodo (Proconsul), Trooper, Roman Iagupov (Zdob și Zdub), Crivăț și Luparul (Bucovina), Rareș Totu, precum și alți invitați-surpriză. Concertul de la Arenele Romane va marca și întoarcerea pe scenă a lui Moni Bordeianu, primul solist al formației Phoenix, după o absență de aproape doi ani din cauza unor probleme de sănătate.
Cu Moni Bordeianu
Eu vin în primul rând pentru ziua lui Nicu. Apoi, este extraordinar că sunt atâția artiști moderni și actuali la ora asta în România care se bucură și se simt bine în a fi alături de noi. De bine, de rău, noi am pus baza a ceva ce nu se va mai repeta vreodată în țară!, a declarat Moni Bordeianu.
În spectacolul de la Arenele Romane va fi prezent și Malcolm J. Lewis, celebru pentru colaborările cu artiști ca Ozzy Osbourne sau Humble Pie.
Compozitor, chitarist, pictor și grafician, Nicu Covaci a început din copilărie să studieze pianul, acordeonul, dar și limbile străine. Apoi a învățat să cânte la muzicuță și a luat lecții de chitară.
A studiat la Liceul de arte plastice și la Institutul de Arte Plastice din Timișoara.
Referitor la creația sa în pictură și grafică, aceeași sursă arată că arta sa păstrează amprenta eu-lui până în cele mai mici detalii, în fiecare pânză peste care îi trece pensula: este omul căruia nu i-a trecut niciodată prin minte gândul «Probabil nu ar trebui să fac asta...», ci a privit înainte și a spus, uneori cu încredere, uneori jucăuș, «Ei, hai să o fac și să vedem ce se întâmplă».
La începutul anilor '60, împreună cu un coleg de școală, Kamocsa Camo Bela, a creat o formație de chitariști, care se numea Sfinții, nume pe care l-au păstrat până în 1964, când numele formației s-a schimbat în Phoenix. În perioada 1964-1966, Phoenix a cântat în săli studențești și în cluburi din Timișoara piese din repertoriul unor formații celebre la acea vreme — Beatles, Rolling Stones, Monkees sau Animals. Trupa a început să fie invitată la București, în emisiuni de televiziune, devenind cunoscută în toată țara.
Nicu Covaci și Cristina Kiseleff în 2013
După primul concert în București, în 1965, la IATC, Cornel Chiriac a invitat formația Phoenix să înregistreze în studioul Radioului național. Atunci au înregistrat piese ca Știu că mă iubești și tu, prelucrările folclorice Dunăre, Dunăre și Bun e vinul ghiurghiuliu. Tot atunci, membrii formației au început colaborarea cu textierul Victor Cârcu, care a scris versurile primelor hit-uri ale trupei: Vremuri, Și totuși ca voi sunt, Nebunul, Floarea stâncilor, înregistrate pe două EP-uri Electrecord, tirajul fiind epuizat rapid.
În decembrie 1967 Phoenix a efectuat primul turneu de amploare, în mai multe orașe bănățene, încheiat cu două concerte la Timișoara. La Festivalul Național de artă studențească de la Iași, în aprilie 1968, Phoenix a câștigat Marele Premiu și premii speciale de interpretare, compoziție, întrecând, trupele Roșu și Negru și Mondial. Au lucrat apoi, în colaborare cu Teatrul de Stat din Timișoara, la transpunerea scenică a unei "operete rock" — Omul 36/80.
În 1969, regizorul Manole Marcus a solicitat formației să scrie muzica filmului Canarul și viscolul, unde există o secvență în care apar membrii trupei. La prima ediție a Festivalului Club A, Phoenix a obținut Premiul de originalitate pentru Omul 36/80 și câteva premii individuale.
Împeună cu Florian Pittiș
Au urmat turnee în țară care au mărit popularitatea trupei. După emigrarea lui Moni Bordeianu, în toamna anului 1970, Nicu Covaci i-a luat în formație pe Cornel Liuba (tobe), Kovacs Zoltan Zoli (bass) și Laurențiu Butoi (oboi, flaut). În repertoriul formației au apărut piese ca Dorința, Amintește-ți, Niciodată, Ochi de țigan. Formația a participat la a doua ediție a Festivalului Club A, în 1971, unde a obținut mai multe premii individuale de interpretare. După puțin timp, a fost cooptat Mircea Baniciu, ca solist, iar în octombrie 1971 au plecat din trupă Zoli, Laurențiu și apoi Cornel, fiind cooptați Josef Ioji Kappl și Costin Petrescu.
A fost momentul în care s-a produs o modificare în sound-ul Phoenix, apelându-se tot mai mult la folclorul arhaic, ceea ce dădea un plus de originalitate trupei.
Au început o colaborare cu Institutul de Etnografie și Folclor și Catedra de Folclor a Universității din Timișoara pentru a pregăti poemul rock Cei ce ne-au dat nume, prezentat în premieră la Opera din Timișoara la 13 ianuarie 1972. În spectacol era prezent și Valeriu Sepi, care a venit cu idei originale privind scenografia și costumele. Spectacolul a fost prezentat în timpul turneelor anului 1972, în martie, la Casa de cultură a studenților "Grigore Preoteasa", având loc premiera bucureșteană.
După aproape un an, poemul Cei ce ne-au dat nume a fost prezentat pe scena Sălii Palatului. Tot atunci a apărut și LP-ul cu același nume, unde lucrarea era cenzurată, fața B a albumului fiind completată cu o versiune de 15 minute a marelui hit al anului, Negru Vodă. Acesta era primul LP scos de o formație rock în limba română.
Nicu Covaci și Mircea Baniciu la a III-a ediție a Galei folk Om bun, în 2007. Foto Emil Badea
Formația Phoenix a fost trimisă să reprezinte România la Festivalul Lira de aur, în mai 1973, la Bratislava (Cehoslovacia) și apoi la Festivalul Discului, în octombrie 1973, la Sopot (Polonia).
La 19 noiembrie 1973, a avut loc la Sala Palatului concertul Sfinx + Phoenix. Atunci, Phoenix a prezentat în premieră pentru bucureșteni Mica Țiganiadă, Andrii Popa, Pavel Chinezu, Strunga și piesa care a dat titlul noului disc — Mugur de fluier.
Pe baza acestor piese, Nicu Covaci a conceput un nou spectacol: Introducere la un concert despre muzica veche la români, unde venea cu o serie de instrumente tradiționale: fluier, caval, ocarină, vioară, țambal. Spectacolul nu a fost prezentat în forma sa finală datorită începerii unei colaborări de durată cu Cenaclul Flacăra.
Iarna, membrii trupei Phoenix se retrăgeau la o cabană din Munții Semenicului unde concepeau noile piese și spectacole. Iarna anului 1974-1975 a venit la cabana din Semenic noul membru al trupei, bateristul Ovidiu Lipan Țăndărică. În acea iarnă a fost conceput spectacolul Zoosophia, titlu ce avea să se schimbe în Cantafabule. Poemul rock Cantafabule a fost prezentat în premieră la sala Olimpia din Timișoara, în februarie 1975, iar după scurt timp la București, la Clubul Z (Casa de cultură "Mihai Eminescu") și la "Preoteasa". Discul, primul dublu LP al rockului românesc, a apărut ortografiat greșit, "Cantofabule".
Tothem & Nicu Covaci - În umbra marelui urs
Au urmat doi ani și jumătate de turnee, fie pe cont propriu, fie cu Cenaclul Flacăra. În acea perioadă a fost scrisă muzica pentru filmul Nemuritorii, regizat de Sergiu Nicolaescu.
A urmat cooptarea în trupă a lui Erlend Krauser (chitară ritmică, vioară). Alte momente de succes ale trupei le reprezintă spectacolul de la Orăștie, în 1976, pe ruinele cetății Sarmisegetuza, și cel de la Alba Iulia (Blaj), de pe Câmpia Libertății, din 1977, în sprijinul sinistraților cutremurului din 4 martie.
Un an mai târziu, Nicu Covaci și membrii trupei, mai puțin Mircea Baniciu, au plecat ilegal din țară, ascunși în boxe. S-au stabilit în Germania, unde au activat sub numele Mad House și Transsylvania Phoenix, au scos câteva discuri și i-au cunoscut pe Manfred "Mani" Neumann (vioară, voce), și pe Tom Buggle (bass), care aveau să apară, alături de Nicu și Țăndărică, pe albumul Transsylvania Phoenix.
Alături de Cristi Gram
După 1989, Nicu Covaci a revenit în România, deși se stabilise în străinătate. A participat, alături de Dieter "Dixie" Krauser (bass), două foste componente ale formației feminine rock Catena — Ortansa Păun și Anca Vijan (backing vocal), Mani Neumann (vioară), Mircea Baniciu (voce) și Ovidiu Lipan Țăndărică (tobe) la Festivalul "Rock '91". Apoi au participat, în 1992, la turneul "Champs", dar aici "Dixie" a fost înlocuit de Ioji Kappl.
După editarea în 1992 a albumului dublu Symphoenix — Timișoara, în formula Nicu Covaci — chitări, voce, Mani Neumann — vioară, Volker Vaessen — bass, Ovidiu Lipan Țăndărică — baterie, Mircea Baniciu — voce, au urmat "întâlnirea de 30 de ani" de la Sala Polivalentă, unde au putut fi văzuți aproape toți foștii componenți ai trupei, mai puțin Mircea Baniciu, și concertele susținute de Phoenix în compania unor orchestre simfonice.
În 2000, Nicu Covaci, care a renunțat la colaborarea cu Ovidiu Lipan Țăndărică și Ioji Kappl, a efectuat un nou turneu în România, în care a prezentat compoziții noi și noua sa trupă. Un an mai târziu a apărut CD-ul În umbra marelui urs.
La 5 decembrie 2001, a avut loc în sala Operei Române din București un concert privat, în care s-au reunit Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Ovidiu Lipan Țăndărică, Mani Neumann și basistul de jazz Eugen Tegu. Au urmat concerte în țară, după care a apărut albumul În umbra marelui U.R.S.S., iar în 2005, a apărut Baba Novak. La finalul anului 2007, Phoenix a susținut un concert special, ce a marcat 45 de ani de existență a trupei.
Un pasionat de motociclete
Din discografia lui Nicu Covaci amintim: Vremuri (1968), Floarea stâncilor (1969), Cei ce ne-au dat nume (1972), Meșterul Manole (1973), Mugur de fluier (1974), Cantofabule (1975), Transsylvania (1981), Ballade For You/The Lark (1987), Tuareg/Mr. G's Promises (1988), Tuareg (1988), Ciocârlia/Perestoika (1990), Remember Phoenix (1991), SymPhoenix/Timișoara (1992), Evergreens (1993), Cantafabule — Bestiar (1996), Aniversare 35 (1997), Vremuri, anii 60... (1998), Ora-Hora (1999), În Umbra Marelui Urs (2000), În Umbra Marelui U.R.S.S. (2003), Baba Novak (2005), Cei ce ne-au dat nume (2008), Vino, Țepeș! (2014).
În martie 2015, Nicu Covaci a efectuat turneul Remember the 60s.
După 1989, Nicu Covaci a lucrat tot mai mult în domeniul artelor plastice, creațiile sale fiind postate pe blogul personal al artistului, www.nicucovaci.wordpress.com.
Cu doi dintre câinii săi
Arta sa, în general, este temperamentală și paradoxală, ca și omul. E probabil că nu va reuși să fie niciodată mulțumit de ea, din cauza excesului de idealizare a perfecțiunii. Este întotdeauna incredibil și sclipitor pe un suport pasional al preocupărilor, însă deosebit de opac în domeniile care nu îl farmecă, și pe care le respinge în mod automat — de aceea, portativele sau pânzele lui Nicu nu vor conține niciodată o notă sau o culoare în care el nu crede. Acest aspect, pe lângă faptul că a transformat tot ce a ieșit din mâinile lui în unicat, i-a oferit o calitate în plus: credibilitate. Există în arta sa, totuși, un contrast ascuns, un conflict care nu își va găsi niciodată rostul sau — cu atât mai puțin — rezolvarea. Un fel de râsu'-plânsu', pe care nu a știut niciodată să îl exprime în cuvinte, se arată în biografia postată pe pagina oficială de Facebook a artistului.
Nicu Covaci este un vechi pasionat al motocicletelor și al sportului, practicând, printre altele, atletism, canotaj, karate, box, înot și scufundat sportiv. În prezent este stabilit în Spania.
În 2016, Nicu Covaci a susținut un concert numit Arhaic Rock, la Hard Rock Cafe, alături de Adrian Naidin, Maria Casandra Hauși, Roxana Zanga și Daath Yug.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
