Am început cu aceste pilduitoare cuvinte ale autorului Iubirilor unei blonde, al Zborului deasupra unui cuib de cuci și al lui Amadeus, pentru că pe ele le-am avut în față, după ce am parcurs, încă o dată, programul Competiției, cea a cărei miză sunt marile premii. Greu de crezut pentru cineva obișnuit să găsească, în principala selecție a unui festival generalist, cel puțin câteva titluri ale țării gazdă.

Ei bine, în această ediție cu numărul 54, printre cele 12 filme nu se află niciunul care să reprezinte integral industria cinematografică cehă, cu excepția unei coproducții cu Slovacia. Este a doua oară când istoria festivalului de la Karlovy Vary consemnează o asemenea absență. Directorul artistic și selecționerul Karel Och a declarat că nu a fost o decizie ușor de luat: "Credem că suntem mai de folos cinematografiei noastre provocând o discuție despre ingredientul care lipsește, astăzi, filmelor cehe, decât optând pentru o producție căreia îi va fi greu să facă față unei competiții dure".

Julianne Moore, Bart Freundlich și Billy Crudup la conferința de presă (foto- Servis Festival Karlovy Vary)

Revista Variety spune pe nume unui amănunt de mulți împărtășit: "Pentru o țară care are mândria unei tradiții cinematografice ce include titani precum Milos Forman și Jiri Menzel, deținători de Oscaruri sau pe cofondatorul Noului val ceh, Jan Nemec, o asemenea excludere doare".

Vai, vai, mă gândesc ce dramă s-ar fi declanșat la noi. În ciuda acestui an nu foarte rodnic, Karel Och este încrezător în buna funcționare a inimii cinemtografiei țării sale: „Cred că anul viitor va fi unul foarte puternic. O nouă generație devine din ce în ce mai vizibilă, dar, desigur, e nevoie de timp". Deocamdată, consemnăm larga extindere geografică a selecției din Competiție. Globalizarea își spune și ea cuvântul, atât de mult, încât un film precum Monsoon, care navighează sub pavilion englez, este realizat de un cineast cambodgian interesat în destinul unui vietnamez dezrădăcinat.

Milos Forman

China și Argentina, mai puțin prezente la Karlovy Vary de-a lungul anilor, se regăssc acum prin filmele lui Zhai Yisiang Mosaic (Portrait), respectiv – Felipe Rios (El hombre del futuro). Aș alătura-o acestora pe Dwei Baltazar (Ode to Nothing), cineastă venită dintr-o țară ca Filipine, întâlnită prin festivaluri mai ales prin vârfurile ei, cum ar fi Brillante Mendoza. Dacă desprindem din listă și filme venite din Germania, Belgia, SUA, vom înțelege de ce, în economia selecției, au pătruns mai puțin creații dintr-o zonă deobicei privilegiată, Europa centrală și de Sud-Est.

Este așteptat cu extrem interes filmul Bashtata (Tatăl), al bulgarilor Kristina Grozeva și Peter Vâlcianov, un cuplu de cineaști ale căror prime două filme, Lecția și, respectiv, Glory au cucerit frumoase premii prin lume. Cine vrea să plece cu o imagine mai amplă asupra cinematografiilor apropiate geografic sau prin destin istoric, are cel mai bun prilej, oferit de secțiunea paralelă, dar competitivă și ea, East of the West. Filme din Serbia, Bosnia și Herțegovina, Turcia, Lituania, Grecia, Ucraina și, nu în ultimul rând, România, își vor disputa premiile.

Vezi și: EXCLUSIV Karlovy Vary 2019. Ghicind viitorul într-un Glob de cristal

Filmul lui Andrei Cohn Arest va fi văzut astăzi de ziariști, urmând ca în următorele zile să aibe alte trei proiecții. Mâine, criticii vor fi ultimii (nu știu de ce) care îl vor întâlni pe Marius Olteanu cu filmul său Monștrii inclus în secțiunea Another View, (un Un Certain regard necompetitiv). Publicul l-a văzut, deja.

Între timp, starurile invitate își fac datoria până la capăt și am avut impresia că nu se supun dintr-o simplă obligație. De-a lungul meseriei am asistat la destule astfel de întâlniri însoțite de scrâșnitul din dinți. Julianne Moore, vedeta atipică, părea dispusă, la conferința de presă, să vorbească pe îndelete, fără să se uite pe furiș la ceas, despre condiția actorului la Hollywood. Se consideră o actriță pragmatică în ceea ce privește alegerile sale, dar nu a fost întotdeauna așa: „La începutul carierei nu-ți pasă ceea ce faci.

Pur și simplu vrei să ai o slujbă. Prima mea muncă pentru care am fost plătită a fost într-o soap-opera pentru care lucram în fiecare zi, doar ca să mă întrețin. Este o mare diferență între industria filmului și rolurile pe care ți le dorești. E foarte important să nu le confuzi. Cinematograful implică și o afacere a cărei primă grijă nu este aceea de a găsi roluri mărețe pentru actori, ci de a face filme care să renteze economic.

Cadru din filmul Arest de Andrei Cohn

De aceea întotdeauna am simțit ca pe o răspundere a mea să-mi caut singură filmele. Pentru prima oară, acum, încep să aleg eu materialul cu care lucrez. Cu cât ai mai multă experiență, cu atât vrei să nu te repeți. Când simt că am ajuns într-un loc unde mi se cer lucruri pe care le-am mai făcut, plec. Este și ceea ce le spun copiilor mei: o carieră nu este ceva care ți se întâmplă. Trebuie să ai responsabilitatea opțiunilor tale".

Dar, pentru că am început evocându-l pe Forman, cel din documentarul amintit, voi încheia tot cu el. Montajul alcătuit din mărturisiri, documente de arhivă, fragmente din filme poate fi înțeles și ca o sumă de lecții implicite, departe de orice intenție moralizatoare. Păstrez pentru mine lecția despre candoarea unui artist de geniu care, în timpul liber (da, autorul lui Amadeus găsește și așa ceva) construiește căsuțe pentru rațele de pe baltă, „altfel, le-ar mânca vulpile".

Mai păstez lecția despre modestia unui creator de școală în țara natală pierdută și regăsită, multiplu deținător de Oscaruri: „Filmul meu Valmont a fost un mare eșec. Era în 1989, anul revoluției. Mai conta un film?"

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News