Ziua Culturii Naţionale este marcată, în fiecare an, începând din 2011, la 15 ianuarie. Este și ziua naşterii poetului naţional al românilor, Mihai Eminescu (1850-1889). Da, ok, spun cei mai mulți. E Ziua Culturii, e ziua lui Eminescu și, poate cu puțin noroc, și ziua de naștere a vecinului de deasupra. Și? În afară de un moment poetic de câteva minute, în pauza mare, pe la nu știu ce școală din provincie... ce altceva se mai organizează și pe unde? Ceva intrare gratuită pe la teatre și muzee, o scurtă cuvântare oficială a președintelui Iohannis și cam atât. În rest, sticlă plină cu proteste, ședințe de guvern, manifestații în stradă, noul virus ucigaș și alerte meteo "înspăimântătoare" despre iarnă care nu "vrea" decât să fie iarnă.

Doar UNITER și Oana Pellea ce și-au mai amintit de Ziua Culturii, printre puținii care au lăsat în online câteva "vorbe": "Domnule MIHAI… Domnule EMINESCU... vă iubesc! Astăzi sărbătorim Ziua Culturii! La multi ani!" - a postat actrița pe contul personal de Facebook. În rest... mormânt. Ne-o fi păcatul așa de mare dacă mai uităm, din când în când, de ziua de naștere a celui după care ne mai știu și pe noi americanii, după Nadia și Hagi? 

Citește și Klaus Iohannis, mesaj transmis cu prilejul Zilei Culturii Naționale: Îndemn autoritățile să sprijine mediul cultural, public și privat

Când arta arde... la propriu

15 ianuarie, ziua a ceea ce se vrea a fi dată onorifică-n calendar, zi de mare însemnătate pentru români care promovează cultura, arta și efortul academic. Ziua în care a văzut lumina zilei cel din ale cărui versuri am deslușit și noi din tainele filosofiei antice – de la Heraclit la Platon și am aflat de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant și de teoriile lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel.

Ete, fâs! Ce ți-e și cu Eminescu ăsta? "Un nebun care puțea a tutun, un trist și-un ciudat care avea relații bolnăvicioase cu Creangă" - cum ne zicea nouă un lector tinerel în facultate, fiu de tată scriitor. Nu mă mai miră nimic, când eu personal cunosc oameni care, din lipsă de lemne, au aruncat în foc volume valoroase de proză și poezie pentru că... "aveau prea multe" și oricum trebuia să fie cald în casă. Cine mai știe ce de Eminovici s-au făcut scrum de-a lungul timpului și cât din moștenirea lui pentru neamul ăsta a ajuns prin sobele românilor cu rece nu doar sub podele dar și pe la inimă!

La mulți ani, "Eminescule" iubit! Nu mi-aș fi permis niciodată să-ți spun astfel, dar mă doare pe undeva, puțin... acolo... când văd că în afară de elevi și dascăli nimeni, dar absolut nimeni, nu mai vorbește despre tine, nu-ți mai strigă numele și nu mai face din ziua ta "zi națională" așa cum e "de drept și de dor". Îți spun "Eminescule" din oftică pentru ce văd că nu mai e nimic din ce-ar fi trebuit să fie, îți spun "Eminescule" cu nod în gât pentru că-mi devine clar că pânza de paianjen se întinde tot mai mult, de la un an la altul, peste rimele tale și ți se face numele pierdut prin rafturi prăfuite și poduri goale, bântuite de timpi muți.

Dan Puric zicea deunăzi: "Grebla Morții trage și ne ia pe toți. Dar dintre dinți ies oamenii-lumină. Și una este să moară ăla care l-a chemat în proces și-l acuza pe Eminescu că fură cărți din bibliotecă și alta e să moară Eminescu! În urma acestor oameni rămâne o lumină. De-aia la veșnica pomenire este o lumânare, nu stăm cu veioza! Mie mi-a zis odată o bătrânică -  Domnu' Dănuț, sunteți o lumânare! Lumânarea face mai mult decât Soarele: luminează pe întuneric! Eminescu a făcut asta! A făcut așa o lumină de ne-am văzut dintr-odată demnitatea!" a spus actorul și scriitorul Dan Puric în podcastul Altceva cu Adrian Artene.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News