A apărut „știrea” că verdețurile din România au pesticide de 450 de ori peste limită. Chiar așa să fie? De unde să aibă bani legumicultorii români pentru atâtea pestidicide? 

Ni s-a părut o informație greu de crezut, așa că am discutat cu mai mulți legumicultori, sub protecția anonimatului, care ne-au zis care este ipoteza lor. De ce s-a ajuns la această informație eronată? 

Ne-a atras atenția mesajul unui producător de legume care spunea: „Nu pot crede vreodată că legumicultorii localității Sabangia din Tulcea folosesc insecticide și îngrăşăminte chimice care să afecteze în vreun fel sănătatea, ba din contră, acestea chiar dacă nu au certificare BIO, oricând pot fi testate, iar rezultatele vă vor surprinde, cât sunt de ecologice. Cu certitudine acele produse aveau o altă proveniență, dar nu Sabangia”.

Am vorbit cu un legumicultor care ne-a zis: „Noi nu avem bani nici să udăm grădină, de unde am putea avea bani să luăm și pesticide? De fapt, eu cred că acele legume nu sunt românești, ci sunt doar etichetate ca fiind românești. Ipoteza mea este că sunt aduse din Turcia sau alte țări și ajung să fie etichetate ca fiind românești. Aici este o problemă a autorităților, nu știu, poate a Autorității Vamale, ANAF sau ANSVSA. Aceeași situație despre care se vorbea în știrea care a apărut peste tot este, de fapt, în multe din lanțurile de magazine.

Un șmecher are un... hai să-i zicem depozit... o coșmelie de tablă de fapt, iar acolo poposesc tir-urile din Turcia. Șmecherul face imediat schimbul. Le ia din lăzile din Turcia și le pune în lăzi sunt denumirea de „românești”. Singura lor legătură cu România fiind că au trecut granița. Și uite așa ajung în supermarketuri sub denumirea de „românești”. Supermarketurile nu stau să verifice dacă legumele și fructele respective sunt chiar din România sau altă țară. Merg pe încredere pentru că șmecherii vin cu hârtii peste hârtii. N-ați observat că prea brusc au început să apară multe legume și fructe așa zis românești? Mie mi s-a părut o explozie de fructe și legume românești”.

Alt legumicultor a adăugat: „Dintr-o dată au apărut roșii „românești”! Mere „românești”! Peste tot la supermarket. Dar nu vi se pare că gustul „românesc” a rămas tot gust polonez?! Mie mi se pare că e același gust. Și gustul, și aspectul au rămas la fel. Or fi rodit investițiile... ca să mai și glumim.

Și eu cred în ipoteza șmecherilor care mută, în așa zisele depozite ale lor, din lăzi turcești în lăzi românești. Supermarketurile primesc de la ei o hârtie, bifează ca și când sunt românești. Apoi vin autoritățile de control și găsesc în ele pesticide, dar repet: nu sunt românești! Nu are cum. Noi nu avem bani de pesticide. Organele de control trebuie să-și facă treaba, să facă controale. Sunt ele chitite să asigure trasabilitatea? Că tot auzim termenul ăsta, dar degeaba. Că așa... e ușor să te uiți pe hârtii. Șmecherașii te umplu de hârtii, dar este nevoie de controale!”

Alt legumicultor a zis: „Vrem să nu mai fim blamați. Noi facem tot ce putem ca oamenii să aibă fructe și legume sănătoase. Și nu vrem să fim acuzați că otrăvim populația. Aceasta este ipoteza noastră. Că tot felul de șmecheri cumpără din diferite țări, cum ar fi Turcia, merg la supermarketuri cu hârtii peste hârtii și lumea îi crede că sunt chiar legume și fructe românești. Cerem controale reale! Acestea sunt suspiciunile noastre și cerem controale peste controale pentru ca noi, producătorii români, care nu avem legume românești să nu mai fim acuzați pe nedrept”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News