Într-o postare pe Facebook, Ionuț Vulpescu a transmis un mesaj despre Nicolae Manolescu, directorul de la România Literară care a trecut la cele veșnice weekend-ul trecut.

„Există două categorii de profesori: profesorii din școală, care îți dau note și profesorii “la distanță”, care îți dau stări de spirit. Pe Nicolae Manolescu l-am întâlnit întâi în cărți, în “Teme” mai ales, apoi în cronicile și editorialele din “România Literară”. De la el am învățat poate cel mai bine că politica trebuie să fie un palier al culturii. “Dreptul la normalitate. Discursul politic și realitatea” a fost pentru mine, la vremea formării, un manual de echilibru și luciditate. Dumnezeu a vrut să ne apropiem și să avem o relație care sper să trăiască și să treacă dincolo de țărâna pe care am aruncat-o azi, la Râmnicu-Vâlcea, peste corpul său neînsuflețit. A scris coperta a patra a cărții mele “Din țara în care stânga e Cârțu și dreapta e Lăcătuș” și a fost la lansarea de la Bastilia între timp căzută. Ceea ce am făcut ca ministru al Culturii în relația cu Uniunea Scriitorilor a fost să întorc admirația rămasă intactă până azi a adolescenței și a începutului de maturitate pentru Președintele ei. Legea revistelor culturale, închirierea Casei Vernescu, întâlnirile noastre memorabile. Crize și normalități. Nicolae Manolescu e dintre oamenii pe care i-am admirat cel mai mult în viață și e unul dintre cei foarte puțini de care îmi mai era rușine când o dădeam în bară.

CITEȘTE ȘI       -      EXCLUSIV  Nicolae Manolescu a murit. Dan Ciachir: A fost un domn, cel mai mare critic literar român postbelic

De-acum, “România Literară” și-a pierdut directorul, Uniunea Scriitorilor a rămas fără președinte, iar cultura română e orfană de unul din vârfurile ultimelor decenii. Când nu mai ai Vârf, totul e posibil.

Cu Manolescu dispare una dintre ultimele forme de autoritate în spațiul public românesc. Paradoxul e că n-a avut cont de Facebook și nici Smart phone. Mintea lui smart și scrisul lui de mână au scris însă canonul literaturii române contemporane. Cenaclul de Luni și mentoratul optzeciștilor, cronica literară de 32 de ani din “Contemporanul” și “România Literară”, “Istoria critică a literaturii române”, “strălucirea eternă a minții” lui au construit o Istorie și lasă o moștenire imposibil de partajat. Trăim ceea ce el însuși numea “Amurgul manuscriselor”.

Cărțile au suflet, ne-a spus Manolescu. Azi, trupul marelui critic a fost așezat, după dorința sa, lângă părinții Sabina și Petru, în Cimitirul Sfântul Ioan din Râmnicu-Vâlcea. În biserică, toți cei prinși în Jocul vieții și al morții, la “Veșnica pomenire”, cu lacrimi în ochi, năuciți, speriați de singurătate și cu speranța disperată că nu se oprește totul aici, s-au rugat pentru sufletul nemuritor al Autorului cărților cu suflet.

A murit Manolescu și dorul de mintea lui sclipitoare, de umorul special, de ironia cinică și tolerantă, de cheful lui de viață se instalează deja. Drum bun, Domnule Profesor! Și mulțumesc! Dumnezeu să vă ierte și să vă odihnească!“, a scris Ionuț Vulpescu pe Facebook.

CITEȘTE ȘI       -      Teologul Radu Preda, amintire memorabilă cu Nicolae Manolescu: I-a plăcut foarte mult încât, la prânz, a plătit ca boierul

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News