Chiar dacă majoritatea economiştilor sunt reticenţi faţă de concentrarea Budapestei pe stimularea cererii, în loc să reducă deficitul bugetar, analiştii spun că randamentele ridicate ale obligaţiunilor şi lichiditatea mai mare a pieţei financiare menţin prezenţa investitorilor. Calea aleasă de România către o creştere economică prognozată la 4%-4,5% în 2012, o campanie de reducere a costurilor sub supravegherea FMI, pare mai convingătoare în opinia analiştilor, dar pieţele sale sunt încă atât de mici încât investitorii în Europa Centrală şi de Est nu se simt obligaţi să se implice. "Ambele ţări încearcă să rezolve problemele bugetare prin abordări diferite. Dar realităţile pieţei sunt şi ele foarte diferite", a declarat Koon Chow, analist la Barclay's Capital. Cele două state "au alte datorii şi intrări de lichidităţi şi diferă în privinţa manierii în care decidenţii din România au fost capabili să controleze aproape fiecare element din piaţă prin intervenţii, precum şi prin refuzul de a vinde obligaţiuni peste un anumit randament", a arătat Chow. FMI anticipează pentru Ungaria o creştere economică de 3% în 2012, dar premierul Viktor Orban ţinteşte un avans de 5%, după ce a respins recomandarea Fondului de a reduce cheltuielile publice care reprezintă 50% din PIB. În pofida ratingurilor aflate la nivelul "junk", nerecomandat pentru investiţii, costul asigurării datoriilor României (CDS) era vineri de 260.260 dolari pentru 10 milioane dolari. În cazul Ungariei, al cărei rating este superior cu o treaptă, costul CDS-urilor este mai mare, de 275.730 dolari. Forintul a avut însă o evoluţie mai bună decât leul, cu o creştere de 2% în acest an, comparativ cu o depreciere de 0,7% a monedei româneşti. FMI şi Comisia Europeană au sprijinit Ungaria şi România în perioada de vârf a crizei financiare mondiale, cu programe de finanţare de câte 20 de miliarde de euro, în schimbul unor măsuri dure de austeritate. Premierul Emil Boc face eforturi să respecte recomandările Fondului, prin reducerea salariilor funcţionarilor publici, a pensiilor şi a altor costuri, dar Orban a decis să nu prelungească acordul cu FMI, ci să finanţeze cheltuielile şi reducerile de impozite prin taxarea specială a marilor companii şi renaţionalizarea unor fonduri de pensii de 14 miliarde de dolari. Există şansa ca Ungaria să respecte ţinta unei creşteri economice de 5%, după intrarea în exploatare a unei noi unităţi de producţie a Daimler în 2012 şi finalizarea de către Audi a extinderii unei fabrici din această ţară. FMI şi fostul consiliu pentru buget din Ungaria, desfiinţat de guvern anul trecut, au anticipat însă că avansul PIB va fi cu mult sub aşteptări. FMI a avertizat totodată că deficitul bugetar va urca la 7% din PIB. Fondul a recomandat autorităţilor de la Budapesta, în această lună, să reducă cheltuielile publice cu circa 4% din PIB, întrucât se află la un nivel mult mai ridicat comparativ cu alte state din regiune. FMI a mai avertizat că reducerea fiscalităţii poate duce la venituri bugetare mai mici, în lipsa unei reveniri puternice a activităţilor economice. Pe termen scurt, investitorii consideră că taxele speciale impuse companiilor din anumite sectoare şi naţionalizarea fondurilor de pensii vor permite Ungariei să se finanţeze cel puţin un an. Piaţa aşteaptă detalii privind un plan pe trei ani, de 600-650 miliarde forinţi (2,98-3,23 miliarde dolari), de reducere a deficitului bugetar. Dacă guvernul ungar nu va prezenta măsuri credibile, "piaţa ar putea adopta o poziţie diferită faţă de cea actuală", a declarat Elisabeth Gruie, analist la BNP Paribas. Analiştii cred că majoritatea investitorilor preferă încă Ungaria, în locul României, ale cărei pieţe beneficiază de o participare străină redusă şi active mai puţine la vânzare. Banca Naţională a României a intervenit anul trecut pentru a menţine leul la circa 4,1-4,3 unităţi pentru un euro, iar guvernul refuză vânzarea de obligaţiuni la randamente mari, reducând astfel oportunităţile. "Investitorii dau Ungariei beneficiul îndoielii, întrucât este o piaţă tranzacţionată activ", a declarat Nigel Rendell, analist la RBC. El a explicat că investitorii sunt dispuşi să accepte acest fapt, pentru că obţin randamente de 6%, în loc de 3,5% în Polonia. În cazul României, va mai dura doi ani până ce piaţa va deveni atractivă, consideră Rendell.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News