Își dorea să ucidă cât mai multe persoane, nu avea emoții, nici empatie, trăgea în oameni foc după foc, ca la standul de tir, în țintele de tablă. A reușit să-i păcălească pe cei din jur, a obținut acces la arme de foc, după un aviz psihologic...ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi urcat pe scară socială, dacă își înfrâna pornirile până ar fi ajuns într-o poziție din care putea să ucidă mii de oameni? Dacă avea o armă chimică sau una nucleară, nu le-ar fi folosit ca să-și atingă scopul, se întreba generalul?

Cel mai adesea, spun sociologii decizia omului este rațională, adică orientată spre satisfacerea unui scop. Nu știm astăzi ce urmărea criminalul din Praga. Poate dorea să răzbune cine știe ce frustrări sau cine știe ce suferințe, poate încerca să iasă din anonimat, ca Herostrat, care a dat foc templului zeiței Artemis, din Efes, ca să rămână o mențiune despre el, în istorie.

Cel  mai tare ne sperie, însă, un act irațional, o decizie criminală căreia nu-i întrezărim scopurile. O simplă defecțiune a minții, cum se întâmplă în bolile psihice.

Armele de distrugere în masă, de pildă armele nucleare au sisteme de protecție, cu cel puțin două chei de control, nu e suficient ca o singură persoană să apese pe trăgaci, ca la pușca de asalt.

Ce va fi dacă o ia razna inteligența artificială care controlează aceste armele de distrugere în masă, ar trebui să se întrebe generalii. Dacă se defectează câte un creier omenesc, se mai întâmplă tragedii ca aceea din Praga, cu zeci de victime. Dar, dacă se defectează un creier electronic, care va fi amploarea catastrofei?

Cel mai corect, la eventuala întrebare a domnului general va răspunde Chat GPT.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News