Data publicării:
Interviul integral în urma căruia Borza a fost demis de premierul Dăncilă
Decizia prin care premierul Viorica Dăncilă l-a demis pe consilierul Remus Borza a fost publicată luni, 10 iunie, în Monitorul Oficial. Hotărârea ar fi fost luată în urma unor declarații recente ale acestuia. DCNEWS le publică, în rândurile ce urmează, integral. De precizat că Remus Borza nu a susținut decât ceea ce a spus în spațiul public în ultimii doi ani.
Au fost niște schimbări făcute la ANAF recent. De ce au fost făcute? Aveți idee?
În primul rând, salut numirea doamnei Mirela Călugăreanu. Este un bun profesionist pe care îl cunosc de mai bine de 20 de ani. ANAF avea nevoie de un atare impuls. Sigur, eu am o poziție critică de vreo câțiva ani în ceea ce privește o instituție anacronică, nereformată și în primul rând neinformatizată. Avem o creștere constantă, cel puțin în ultimii șapte ani, a economiei. În acest interval de timp, putem vorbi chiar de o dublare a PIB-ului țării de la 557 miliarde lei în 2011 la un PIB previzionat pentru anul curent de 1.031 miliarde lei. Din păcate, ANAF nu a ținut ritmul cu acest nivel de creștere, atât a PIB-ului, cât și a economiei. În continuare, ne confruntăm cu o evaziune fiscală de dimensiuni apocaliptice. Vorbim de 16 miliarde euro în fiecare an. Asta înseamnă că românii pierd, anual, 13 autostrăzi Comarnic-Brașov sau 15 autostrăzi Pitești-Sibiu, ca să avem o dimensiune a acestui fenomen. Aici trebuie intervenit, evident, și în materie legislativă. Înăsprite pedepsele pentru evaziune fiscală, probabil, trebuie date competențe sporite Direcției Antifraudă din ANAF, dar în primul și primul rând, așa cum spuneam, trebuie reinformatizată această instituție. După cum știți, a avut parte de o finanțare de la Banca Mondială în 2014 pentru informatizare. Banii nu s-au cheltuit. A rămas o instituție anacronică în care formularul online se depune la ghișeul X, la etajul nu știu cât.
Exact.
Sigur, ambițiile sunt mari, cel puțin dacă ne uităm pe Legea bugetului de stat în ceea ce privește creșterea gradului de colectare și implicit a ponderii veniturilor bugetare în PIB. Din păcate, e o realitate și trebuie să o recunoaștem și să ne-o asumăm: că suntem printre statele din Uniunea Europeană cu cea mai mică pondere a veniturilor bugetare în PIB și vorbim undeva la 30%. Pentru acest an, ANAF și-a propus să crească veniturile bugetare la 341 miliarde lei de la 295 miliarde de lei anul trecut. Asta înseamnă o creștere suplimentară cu 46 miliarde lei. În primele patru luni de zile, stăm bine, dar nu foarte bine. Avem 99,5 miliarde lei în colectare, dar față de ținta anuală de 341, ar fi trebuit să fie undeva la 110 miliarde lei. Sigur că și nivelul cheltuielilor angajate este mai mare, suntem într-un deficit de 11,5 miliarde lei, un deficit bugetar dublu față de perioada similară a anului trecut. Și, atunci avem două opțiuni: să optimizăm cheltuielile publice sau să creștem colectarea veniturilor bugetare. Evident, Executivul își dorește să crească colectarea veniturilor, pentru că este loc. Nimeni nu are nicio scuză. Vorbim, totuși, de o fiscalitate rezonabilă în România. În ultimii șapte ani, de când PSD guvernează țara, toate taxele și impozitele majore au scăzut. Unele au fost eliminate de-a dreptul. CAS si CASS au scăzut de la 42 la 35%, impozitul pe salarii de la 16 a scăzut la 10%, TVA-ul a scăzut progresiv de la 22 la 19% și, după cum bine știți, avem un TVA diferențiat de 9 sau 5%. Avem iar multe categorii profesionale care au 0% impozit pe venit. Impozitul pe profit e rezonabil, 16%. Trebuie să avem cu toții reprezentarea faptului, contribuabili, persoane fizice sau juridice, că din impozitele și taxele noastre se finanțează marile sisteme publice: sănătate, învățământ, administrație. Când ne vom plăti dările și impozitele către stat, atunci vom avea și autostrăzi, drumuri, spitale și școli moderne. E o obligație legală, dar în primul rând și morală. Se pune presiune acum pe ANAF să colecteze mai mult, să combată mai eficient acest flagel care amenință însăși securitatea socială și economică a României. Și nu mă refer la corupție, ci la o evaziune fiscală.
Asta voiam să vă întreb.
Doamna Călugăreanu este un profesionist care a dovedit competență, a mai detinut aceasta pozitie, cu rezultate bune. Sigur trebuie si echipa manageriala a ANAF primenita nitel. Ministerul Finantelor si Primul Ministru trebuie sa primeasca rapoarte luna de luna si sa monitorizeze strict activitatea, cel putin pe acest aspect al cresterii colectarii veniturilor bugetare.
Bun, pe evaziune fiscala aveti de gand sa introduceti noi masuri? Pentru ca de ani de zile ne confruntam cu cifrele astea astronomice?
A trebuit sa treaca 20 ani in Romania, pana cand o masura asumata printr-o ordonanta de urgenta, este vorba de ordonanta 28/1999 sa intre in efectivitate. Stiti cand a intrat ? Cu 1 octombrie 2018.
De ce?
La ce se refera la aceasta ordonanta?! La conectarea caselor de marcat cu registrul electronic la serverele ANAF. Ziceam ca este foarte multa rezistenta, sunt anumite companii, societati, cu un anumit statut, cu o anumita imunitate judiciara si fiscala, care au facut tot ce le-a stat in putinta pentru a amana acest moment. Daca vorbim de o crestere a colectarii, vorbim si datorita implementarii acestei ordonante cu 1 octombrie 2018. Da, trebuie intervenit in plan legislativ pentru ca pedepsele sunt prea mici la evaziune fiscala, 2-7 ani. De regula, se dau pedepse cu suspendarea executării. Evazionistul zice bogdaproste, și-a scos zecile de milioane de euro afara in vreo insula virgină. Oricum ia cu suspendare, in cazuri putine, sta 1 an in custodia statului, dar pune deoparte cateva zeci de milioane de euro. Trebuie asimilată evaziunea fiscală, criminalității organizate și, evident, mărit regimul sancționatoriu din punct de vedere penal.
În rest, sigur noi trebuie să ne ocupăm acum să prioritizăm investițiile. Din punctul meu de vedere, 50-60 miliarde lei ar trebui să alocăm în fiecare an pe acest capitol, cheltuieli de capital. Infrastructura de transport rutieră și feroviară, investiții masive în agricultură, pentru că este paradoxal ca într-o țară care cândva, în perioada antebelică și interbelică, era grânarul Europei, să fie dependentă de importuri de produse agricole: legume, fructe, unde avem și contrabandă și evaziune fiscală, produse de carne, specialități panificație etc. Turismul trebuie să fie iarăși o prioritate, dar are un buget infim de mic și România iarași, din păcate, este codașa Europei cu cea mică pondere a turismului în PIB de doar 1,3%, comparativ cu Croația, să dau un exemplu, 10% sau Grecia 7% și țările din jurul România, Bulgaria, Ungaria 4%. Noi am avut 3 milioane de turiști străini anul trecut, ungurii, de exemplu, au avut 14 milioane de turiști, în condițiile în care nu au mare, munte, deltă. Deci turismul, dacă am reuși să-i creștem ponderea în PIB de la 1 la 2%, ar înseamnă 2 miliarde euro în plus la bugetul de stat. O altă prioritate: finanțarea cercetării, inovării și dezvoltării. Alocarea de resurse financiare consistente pentru construcția de uzine, fabrici, combinate. Într-un cuvânt, să începem reindustrializarea României. Nu putem construi mall-uri și blocuri de birouri. Avem un comportament comercial de țară babanieră, exportăm cherestea, bușteni, punem la pământ trei hectare de pădure în fiecare oră. Asta ce se raporteaza oficial prin Radarul Padurii. Pe langa astea, sa mai taie un hectar ilegal pe oră. Dar cert este că exportam cherestea, busteni în loc sa exportăm mobilă. Exportam minereuri de cupru si fier in loc sa exportam echipamente, utilaje care sa inglobeze valoare adaugată. La fel se va pune problema cu cele 10 milioane de mc gaze care vor veni din platoul continental al Mării Negre. Ce facem cu excedentul ăsta de gaze, câtă vreme populația, doar o treime, 3.2 milioane de gospodării sunt racordate la rețeaua de distribuție gaze, iar industrie procesatoare nu mai avem. Am avut câteva combinate. L-am arestat pe Ion Nicolae, am pus lacătul pe combinate. Din cele 15 miliarde euro deficit de balanță comercială anul trecut, 7 miliarde euro vin din importul de produse petrochimice și pesticide, care, până în urmă cu patru, cinci ani de zile, se produceau local, adică în România. Avem resurse, adică gaze și țiței, dar nu mai avem rafinării și combinate petrochimice. La fel, aceeași problemă o avem și în ceea ce privește industria prelucrătoare, siderurgică, metalurgică. Trebuie să ne recâștigăm aceste poziții pierdute printr-o politică proastă. Cineva în 1990 a pus etichetă pe industria românească: un morman de fiare vechi. Și asta e. Am pus totul pe butuci și în locul marilor combinate, pe porțile cărora intrau zilnic 8 milioane de muncitori, astăzi vedem mall-uri sau mărăcini. Trebuie să schimbăm și să prioritizăm resursa financiară pe zona asta. Să dăm sustenabilitate și durabilitate creșterii economice, să creștem preponderent pe producție și export și nu pe consum și import. Asta va fi schimbarea de paradigmă.
Ce se intampla acum cu Ordonanata 114 pentru ca in Parlament a fost un proiect de lege de abrogare, iar intr-o comisie a primit raport nefavorabil? Cei din constructii, de exemplu.
Am avut o discuție, joi, cu premierul Dăncilă. M-a rugat să fac un punct de vedere pe ordonanța 114/2018, ajustată prin OUG 19/2019. Probabil luni sau marți voi prezenta un punct de vedere. Este în intenția executivului luarea în analiză a acestor ordonanțe după ce, în prealabil, vom discuta cu toate industriile care au fost vizate de aceste acte normative. Vorbesc de concesionarii de pe platoul continental al Mării Negre, despre companiile din sectorul energetic, al jocurilor de noroc, al telecomunicațiilor și al pensiilor private.
Va rog sa ma scuzati ca va intrerup, pe constructii, de exemplu, cei din constructii se tem ca vor disparea o serie de prevederi.
Să știți că sunt câteva prevederi bune care vor fi păstrate. Dacă ne uităm pe execuția bugetară, în primele patru luni, construcțiile au o pondere de 5,4% în formarea PIB-ului, urmate de industria IT, cu 5,2%. Această industrie - care aproape nu se vede - se face din birou sau de la cafenea - a generat un export de trei miliarde euro anul trecut și vânzări de 1 miliard euro pe piața internă. Avem niște generații excepționale de copii creativi, inventivi pe zona de soft și aplicații. S-au văzut efectele benefice ale unor astfel de stimulente, unor astfel de facilități. Ce este bun, sigur, vom păstra. De principiu, a existat o logică a OUG 114. În ultimii ani, am avut creștere economică, chiar de 7% în 2017. Am avut o dublare a PIB-ului. Cu toate aceste creșteri, impozitul colectat de la 600.000 de firme înregistrate la Registrul Comerțului a scăzut de la an la an. Este un paradox. Economia crește, PIB-ul se dublează, iar impozitul pe profit scade. Vorbim de o sumă infimă, chiar mi-e jenă să o rostesc, sub 15 miliarde lei. Atât a colectat statul român, anul trecut, de la 600.000 firme care au înregistrat o cifră de afaceri de peste 1360 miliarde lei. Știți ce înseamnă asta? Sub 2% din PIB, înseamnă jumătate din impozitul pe salarii! Nu putem sa inchidem in continuare ochii la aceste optimizari fiscale, ca sa ma exprim elegant, facute deopotriva atat de companiile cu capital romanesc cat si de cele cu capital strain. Toti avem, din pacate, un atare comportament si ar fi cazul sa renuntam la el pentru ca ne furam singuri caciula. Va spuneam inca de la inceput ca din impozitele noastre se finanteaza sanatatea, invatamantul, infrastructura, cercetarea, dezvoltarea. E o datorie de constiinta, dar si o datorie legală.
În OUG 114, au fost niște măsuri exagerate. De exemplu, prin OUG 19, s-a îndulcit taxa pe activele bancare de la 1,2% la 0,4-0,2% pe an. Vom discuta cu toate industriile și vom decide dacă venim cu o altă ordonanță care fie să abroge OUG 114, fie să păstreze ce este bun. Ne dorim să avem dialog cu mediul de afaceri. Transmitem ca mesaj: normalitate, respect, consultare. Toate măsurile Executivului vor fi luate în urma unor consultări serioase cu cei cărora li se aplică. Vom încerca să ajungem la un compromis rezonabil din care să câștige și bugetul statului și operatorii economici. Nu vorbim de pe poziții de forță. Impozitul pe profit în Europa este 25%, în România este 16%. Trump s-a luptat un an de zile să reducă impozitul pe profit de la 35 la 21%. Deci, în continuare, avem o fiscalitate rezonabilă.
Ce se întâmplă de anul viitor cu salariul minim?
Premierul, Guvernul României în ansamblu, este deschis la dialog. Din punctul meu de vedere, ca o opinie personală, am crescut suficient de mult veniturile în sectorul bugetar. Cred că suntem singura țară din lume care își plătește mult mai bine salariații din sectorul public decât pe cei din sectorul privat. Vorbim de un salariu mediu în sectorul public de 714 euro versus 534 euro în sectorul privat. Ori, 4 milioane de români din sectorul privat sunt cei care duc greul economiei. Nu putem veni cu astfel de politici, care, dintr-o anumită perspectivă, sunt demotivante și discriminatorii. Asistăm acum la o migrație din mediul privat către sectorul public, în condițiile în care mediul de afaceri din România se plânge de un deficit de forță de muncă de 1 milion de salariați. Ar fi timpul ca cei din sectorul public să migreze spre sectorul privat. Statul înțeleg să fie mama răniților în perioadele de criză, dar nu și în cele de creștere economică, pentru că până la urmă nu putem crește doar pe servicii și consum, trebuie să creștem și pe producție, dar ne trebuie 1 milion de meseriași. Nu putem să ne facem toți avocați, economiști și doctori. Avem nevoie și de meseriași. Aici sigur sunt lacune și în ceea ce privește învățământul, așa zisa reformă a învățământului, care este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. Curricula școlară trebuie să țină cont de noile dinamici și evoluții la nivel social și economic.
În contextul acesta, sunteți de acord cu ce a spus guvernatorul Mugur Isărescu, chiar ieri, că s-a dat prea mult fără a se ține cont de cât poate să ducă economia?
Eu lucrul acesta îl spun de zece ani de zile. Poate guvernatorul trebuie să fie de acord cu mine. Hai să mergem la arhivă, că doar verba volant, scripta manent. Iar documentele mele sunt ceva mai din urmă. Trebuie să ieșim din această greșeală de a da la toată lumea după nevoi. Nevoile poporului întotdeauna vor fi mai mari decât posibilitățile statului. Nu putem ruina statul. Deja l-am supraîndatorat, avem o datorie externă de peste 100 miliarde euro. Avem dezechilibre în ceea ce privește inflația, deficitul bugetar, deficitul structural și deficitul de balanță comercială. Doar în ultimii trei ani, am crescut cu 73 miliarde lei cheltuielile de personal și de asistență socială. Asta înseamnă plus 15 miliarde euro. Trebuie să creștem, așa cum spuneam, sănătos, pe producție și pe export, nu pe consum. Haideți să pregătim țara de criză. Să nu ne îmbătăm cu apă rece: va veni iar criza. De la marea criză din 1929, există deja un tipar după care se succed crizele. Ca și în Biblie: șapte ani de recolte bogate, de prosperitate, șapte ani de secetă, foamete și sărăcie. De la marea criză din 1929-1930, există o anumită ciclicitate. Șapte, zece ani de creștere economică, urmată de o perioadă de doi, trei ani de criză. Suntem la finalul unui atare ciclu de creștere economică, început în 2010 peste Ocean. Și trebuie să mai aveți în vedere un lucru: PIB-ul global e de 85 mii de miliarde dolari, dar datoriile națiunilor lumii sunt de 164 mii miliarde dolari, după FMI, și chiar 274 mii miliarde dolari după Institutul Internațional de Finanțe, adică 318% din PIB-ul global.
Va veni criza?
Ei, bravo. De parcă vă spun o noutate absolută. Sigur că va veni. Sunt 300 de mii miliarde dolari în titluri de valoare care nu au nicio acoperire în aur sau valute. Baloanele astea de săpun se vor sparge la un moment dat, pentru că nu putem să le rostogolim la infinit. Sunt niște șacali internaționali care fac bănet gras și mult în perioadele de criză, când cumpără la prețuri de chilipir industrii întregi care făceau sute de miliarde de dolari în perioada de boom economic și pe care le iau la o treime din valoare în criză. Istoria se repetă. Dar nu învățăm nimic din greșelile trecutului. Și în 2008 am avut o creștere economică record de 8,5% și investiții străine directe de 9,5 miliarde euro. Astăzi, când valoarea ISD-urilor e de 4 miliarde euro, zici că l-am prins pe Dumnezeu de un picior. Și atunci ziceam că suntem imuni la criză. Că ea nu va traversa Oceanul. Dar în 2009 ne-a lovit și pe noi din plin, când economia a scăzut cu 6,6%. Semnele unoi noi crize deja se văd în America, chiar și în Europa. Cei trei indicatori bursieri de pe Wall Street au dat deja avertismente în sensul acesta. Politica protecționistă a lui Trump și războiul comercial cu China și Europa nu vor face altceva decât să grăbească o nouă criză care este inevitabilă și inerentă.
Bun. O ultimă întrebare mai am pentru dumneavoastră. Ce se întâmplă cu Legea pensiilor, care a rămas să fie modificată în Parlament după decizia CCR, recalculările sunt întârziate. Mai mult, ministrul Muncii spunea că este nevoie și de angajări. Ce ne puteți spune?
Despre angajări nu poate fi vorba. Avem 1,4 milioane de bugetari, un număr suficient. Tot o guvernare PSD, și una foarte bună, a lui Adrian Năstase, și sper să fiți de acord cu mine, a demonstrat că statul, treburile țării pot fi gestionate și cu 800.000 de bugetari. Un stat, cu cât este mai suplu, cu atât este mai eficient. Noi am gonflat foarte mult administrația, am generat o hiper inflație instituțională. Avem și câte două, trei autorități, instituții, agenții care coordonează sau gestionează o problematică sau un domeniu. Din punctul acesta de vedere, trebuie să regândim, să reconfigurăm arhitectura instituțională din România. Bun, pensiile, să mă ierte Dumnezeu, au crescut, ca și salariile de altfel în sectorul bugetar. Sigur, am toată înțelegerea pentru pensionari, pentru părinții noștri, chiar au muncit. Ei au construit ceea ce noi, urmașii lor, ne chinuim de 30 de ani să risipim. Dar și aceste majorări de pensii și de salarii în sectorul public trebuie să țină cont de posibilitățile statului. E bine să învățăm să ne întindem picioarele după câtă plapumă avem. Vor fi discuții, așteptăm acum și de la ANAF niște proiecții, pentru că, până la urmă, nu e rea voință, dar trebuie să existe și acoperire bugetară. Dar sunt niște angajamente asumate prin programul de guvernare în ceea ce privește creșterea punctului de pensie și a pensiei minime de la 1 septembrie. Toate aceste angajamente vor fi duse la îndeplinire, tocmai de aceea s-au făcut și aceste schimbări la nivelul ANAF și vor fi și alte schimbări pe zona de colectare sau zona economică. Angajamentele PSD pe zona socială vor fi respectate, dar mai trebuie făcute niște analize.
Am înțeles. Și acum, chiar o ultimă întrebare, că mă leg de ceea ce ați spus mai devreme de instituțiile hipergonflate. Ne așteptăm la reduceri de personal?
Nu, nu. Nu am vorbit niciodată de reduceri de personal, să plece 100, 1.000 sau 100.000 de bugetari. Eu am vorbit de o nouă regândire, așezare, de o nouă arhitectură instituțională. Dacă ar fi după mine, e loc să plece. Sunt foarte multe instituții care au deficit de personal. Acum ce facem: luăm de la patronii din privat și îi aducem la stat?! Sunt și așa multe instituții care au excedent de personal. Până la urmă, angajatorul e unul singur: statul. Să cerem organigramele acestor instituții și ștatul de funcții și între ele să jonglăm cu personalul. Unde e deficit să luăm de la alte instituții care au excedent de personal. Lucrurile astea cred că pot fi făcute. Nu sunt de acord să angajăm din extern, din privat. Avem 1,4 milioane de bugetari care ar trebui remunerați după criterii de eficiență și competență. Peste tot, mai ales în administrație, avem excedente de personal, chiar și în învățământ și sănătate. Să nu credeți că mă refer aici la medici. Suntem, în continuare, în deficit. Avem 34.000 de medici la stat și încă vreo 20.000 în privat. Dar mergeți la orice spital municipal sau județean și o să vedeți 30-40% dintre anagajați sunt personal TESA. Spitalele sunt instituții de sănătate, nu societăți de recrutare personal sau de contabilitate. Nu vorbim evident de disponibilizări, dar nu se pune problema nici a angajărilor de personal. Guvernul, din punctul meu de vedere, trebuie să facă trei lucruri: reformă, reformă și iar reformă. Reforma administrației pe modelul polonez. Ei au făcut în anii 90 o reformă radicală a administrației. S-au reîntors la modelul administrativ din perioada interbelică. Din 4.600 de UAT-uri, după reformă, au rămas sub 2.000. România, o țară mai mică decât Polonia ca suprafață și populație, nu poate să defileze în continuare cu 3.200 de unități administrativ teritoriale. Populația României nu s-a dublat în ultimii 30 de ani. Din contră, am pierdut 4 milioane de români vrednici, în puterea vârstei, oameni muncitori, care au luat calea pribegiei, au migrat în alte țări la care contribuie, în fiecare an, cu peste 100 miliarde euro la crearea PIB-ului. Avem deja sute de comune sub 1.500 de locuitori, cât prevede legea. Din punctul meu de vedere, se impune o comasare a acestor unități administrativ teritoriale. Dăm 35 miliarde euro în fiecare an administrației locale. Cu toate acestea, 2/3 din satele țării nu au acces la asfalt, canalizare, apă curentă, gaze. România secolului XXI este țara celor 10.000 de km de drumuri de pământ. Haideți să dirijăm resursa financiară cu prioritate pe zona de investiții, pe zona de dezvoltare sustenabilă. Reforma marilor sisteme publice sigur că trebuie asumată de Guvern. Reforma statului, modernizarea și eficientizarea instituțiilor lui. Avem un referendum recent pe modificarea Constituției. La fel am avut în 2009, când au venit 9 milioane de români și au zis 300 de parlamentari. Din punctul meu de vedere, da. Și la Guvern mai putem reduce din ministere, din 27 de ministere să venim cu un Guvern mai suplu, cu mai puține ministere. Aceeași abordare o am și în ceea ce privește agențiile și autoritățile statului. Mai răruț, că e mai drăguț. Și e mai eficient. Și rămân mai mulți bani să mai facem și o fabrică în România, și un combinat, și o uzină. Adică și lucruri care să dăinuie generațiilor care vin după noi. Nu doar ce consumăm astăzi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News