Ruwan are 34 de ani și livrează de ceva vreme mâncare în Constanța, ca angajat al unei companii de delivery. În condițiile în care din cele 130.000 de permise de ședere emise în țară, peste 50% sunt pentru muncă, se poate spune că situația lui este una tipică, în special pentru că este parte a unuia dintre cele mai mari grupuri de imigranți în România din Sri Lanka, în ultimii ani, alături de persoane din India, Nepal și Bangladesh.

Numărul imigranților a crescut de aproape patru ori în România în ultimii zece ani, iar impactul asupra pieței forței de muncă este unul semnificativ, atât din punct de vedere economic cât și social.

Motivația de a veni aici este una simplă pentru Ruwan: România este o țară accesibilă în care poate câștiga mult mai mulți bani decât acasă.

“Da, dar când comparăm în Europa, în Asia, în Sri Lanka și în Europa, putem obține cu ușurință vize de muncă pentru România. Dar când încercăm să le obținem în altă țară, cum ar fi Germania sau orice altă țară din Europa, din spațiul Schengen, este prea greu să mergem să lucrăm acolo. Dacă aplicăm în România din țara noastră, putem obține cu ușurință permisul de muncă. Acesta este motivul pentru care am venit aici”, explică Ruwan.

În aceste condiții, România este o țintă atractivă și datorită salariilor mult mai mari. Potrivit lui Ruwan, câștigul său este de 3.500 de lei pe lună, de două sau trei ori mai mult decât ar câștiga în țara natală pentru aceeași muncă, iar mâncarea, cazarea și câteva facilități (televizor în cameră, etc) îi sunt asigurate de angajator.

Pentru aceste condiții, munca nu este totuși una ușoară. Ruwan lucrează pentru o companie care îi cere un target de 20 de livrări pe zi – într-o zi normală. Acest target îi ia între 10 și 12 ore de muncă. Totul ține de circumstanțe, totuși. O zi cu multe comenzi se poate încheia mai repede, dar în zilele mai dificile poate fi nevoie de câteva ore de muncă în plus pentru a acoperi minimul necesar de comenzi.

VIDEO Aici: https://fb.watch/n9Au_0wB7Z/ 

Acest aranjament de muncă poate părea draconic, însă Ruwan se declară mulțumit. Familia lui, rămasă în Sri Lanka, depinde de banii pe care-i câștigă el pentru a supraviețui, iar întrebat cât de mult îi place România, tânărul a declarat doar: “Îmi place această țară, știți, această țară frumoasă, frumoasă”.

Experiența este, totuși, îngreunată de problemele de comunicare – Ruwan și colegii lui sunt nevoiți să vorbească numai în engleză, dar interacțiunea cu mulți oameni poate rămâne dificilă. Chiar și în această privință, totuși, tânărul srilankez ține să menționeze că trei sferturi din interacțiunile sociale pe care le are în România sunt pozitive, conform G4Media.

Limitatoarele de viteză sunt, în cuvintele lui Ruwan, un obstacol mult mai mare pentru munca sa decât experiențele negative cu clienții. Drumurile din Sri Lanka nu au limitatoare, iar adaptarea la acest aspect al traficului din România s-a dovedit a fi un adevărat șoc. De altfel, el a notat și faptul că drumurile românești au multe gropi și denivelări.

Despre relația cu șeful său, srilankezul nu a avut foarte multe cuvinte de zis. “”Nicio problemă cu șeful meu, managerul meu. Este în regulă pentru mine”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News