Pasiunea către științele exacte, începută cu matematică, a fost cultivată de oamenii din jurul său. Profesorii, spune Luca, au avut un mare impact asupra progresului său.

Ți-a plăcut matematica din start sau ai fost împins în această direcție de cineva?

„Să fiu sincer mi-a plăcut din start matematica, dar trebuie neapărat să îi mulțumesc doamnei învățătoare Damian. Doamna vedea cine era în clasă mai avansat pe matematică, cine se pricepe mai bine și atunci ne ținea ore suplimentare în afara programului, fără nicio plată, doar din bunăvoința dânsei și cred că de la ea am prins pasiunea. Ulterior am mers la gimnaziu, unde știam de altă profesoară de matematică, doamna Gabriela Toader, pentru care m-am dus special la acea școală. Doamna stătea cu orele să ne ajute pentru olimpiadă și a fost probabil un model pentru mine. Datorită ei am ajuns la majoritatea concursurilor și olimpiadelor.”

Luca s-a mutat de unul singur la liceu în București pentru a urmări o educație cât mai bună. Vorbește cu aceeași admirație și de un alt profesor avut în cei patru ani de liceu, Flavian Georgescu.

„La liceu, m-am mutat singur, am stat la cămin. Din fericire Buzăul nu este atât de departe de București și mergeam cu trenul în weekenduri acasă. La cămin aveam mai mulți colegi în cameră. Acum nu mai este așa și la facultate. Dar am deprins de mic capacitatea de a trăi în lipsa părinților și de a mă descurca singur.”

Cum arăta pregătirea ta pentru concursuri și olimpiade?

„Pentru ultimul concurs pe care l-am avut la Lausanne, materia a fost cumva cea de clasa a unsprezecea și a douăsprezecea pe care o facem noi în România. Mi-a fost mult mai ușor să mă pregătesc. Nivelul din România de matematică, în special pe partea de olimpiadă, este foarte înalt. Avem cultura aceasta a competiției și a concursurilor și atunci cumva problemele erau similare cu cele de la olimpiada noastra națională. Am avut cumva doi ani de pregătire din start. În plus, avem câteva cursuri de pregătire cu un profesor din Zurich. Fiind acum la facultate încercam să mă concentrez pe cursurile mele, dar în timpul liber încercam să îmi mai aduc aminte din materia de liceu și să mai lucrez. Așa am reușit să mă calific pentru această competiție și să iau și o medalie de aur.”

Luca vorbește și despre cum a descoperit datorită colegilor de liceu rămași în țară la Politehnică că aceștia au în primul an un nivel mai ridicat al materiei predate. Totuși, de-a lungul anilor cunoștințele devin echivalente între cele două facultăți, deși în Elveția, Luca își va obține diploma de licență în urma a trei ani de studiu în loc de patru.

„În occident nu se acoperă materia pe care o facem noi la liceu și trebuie să o acoperim în primul an de facultate.”, menționează acesta.

Luca a avut și o perioadă în care nu îi era foarte cert ce avea să își aleagă drept specializare pentru studiile superioare. Matematica a fost mereu o variantă, dar avea concurență. Îl interesau și posibilitatea de a studia medicina sau teologia.

Cum te-ai decis să mergi pe traiectoria științelor exacte, până la urmă?

„Încă sunt confuz, chiar mă gândesc și la medicină. Îmi vine acest gând constant, din săptămână în săptămână. Matematica mi-a plăcut dintotdeauna, nu aș fi vrut să renunț la așa ceva. Pe parte de teologie ar fi fost un gând atunci când eram eu mai mic. Eu îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate câte mi-a dat, asta în mod evident. Cred că pentru teologie ai nevoie și de o chemare. M-am gândit că dacă am avut darul acesta pentru matematică, pentru științele mai exacte, să nu renunț complet la el. Am aplicat mai pe peste tot în clasa a douăsprezecea, am dat și la medicină și la matematică și la informatică și am zis că acolo unde voi intra mă voi duce.”

Întâmplarea a făcut ca Luca să trebuiască să aleagă la ce facultate își va fi continuat drumul. 

Și cum ai ajuns tocmai la Lausanne?

„ În primul rând, am încercat să mă interesez și de facultățile din afară. Pe partea de matematică în România nu sunt așa multe opțiuni, din păcate. Am văzut că majoritatea colegilor mei aplicaseră și în străinătate. Aplicasem și în State, dar acolo nu am intrat. În Anglia taxa devenise mult prea scumpă și auzisem de la un coleg de clasă că ar aplica la Lausanne. Am văzut că figura destul de bine în topuri și pe informatică și pe matematică. Până la urmă am ajuns să aleg între Lausanne și Politehnică, la Paris. Aplicasem și la medicină în Franța, dar asta este altă poveste. Am decis să merg pe informatică la Lausanne.”

Luca Pană este foarte mulțumit de calitatea învățământului și spune că mare parte din nivelul ridicat al educației în Elveția este datorat respectului și beneficiilor oferite cadrelor didactice.

„Avem profesori care au studiat și prin America și aici. Cumva ce încearcă cei din Lausanne și Elveția este să atragă profesorii cei mai buni, cu salarii cât mai mari, cu beneficii peste beneficii. Sunt multe oportunități de cercetare, se implică și cu studenții.”

Luca urmează chiar în anul universitar care va începe să ocupe un post de asistent și să-și ajute profesorii la predare.

În ce măsură contează talentul în raport cu munca pe care trebuie să o depui pentru a excela pe acest domeniu?

„Pe științele exacte este nevoie de un nivel mult mai ridicat de muncă decât de talent. Evident există persoane care au un dar de la Dumnezeu. Am avut alți trei colegi, erau de o inteligență pură, dar munceau continuu. Cred că și profesorul nostru de matematică (din liceu) ne spunea că raportul stă pe undeva pe la cel puțin 70-80% muncă.”

Luca are bineînțeles și mai multe ocupații pentru timpul său liber. Este pasionat de sport și de muzică.

„Ca oricărui tânăr, îmi place sportul. Facultatea ne oferă cât mai multe oportunități și pentru sport, avem baze sportive, bazine, terenuri de tenis, eu sunt mai pasionat de tenis. Ce îmi mai place în timpul liber este să exersez la pian, nu sunt vreun talent, dar de relaxare nu strică. Ascult orice fel de muzică, dar în special îmi place muzica clasică pentru pian. Legat de partea mea care tindea și către teologie, ascult și muzică bizantină, mă ajută să mă concentrez.”

Ai avea în plan să te întorci și în țară?

„Încă am dor de țară, aș vrea să mă întorc, dar nu știu ce se va întâmpla, unde mă va duce viața. Dacă este să dau la medicină, mi-ar plăcea să mă întorc în țară cât mai repede posibil, dar nu știu ce voi continua după ce îmi termin licența.”

Acesta continuă prin a menționa și parte din avantajele traiului în Elveția.

„Ce apreciez în Elveția este că oamenii sunt foarte așezați, sunt liniștiți, nu caută certuri și este foarte curat. Mă uitam și rămâneam surprins că nu am văzut un gard în Elveția. Nu există sentimentul ăsta de egoism. Să-și țină totul să nu vadă vecinul ce are el în curte, nu. E o țară foarte liniștită.”

În final, am vrut să îl întreb care este părerea despre posibilitatea de a face performanță în România și cum i se pare că stăm la capitolul învățământ.

„Poate perspectiva mea nu ar fi una completă pentru că în liceu eram la o clasă de olimpici. Cel puțin la liceul nostru, învățământul a fost de bună calitate. În țară, cred că în fiecare oraș sunt un liceu sau două în care profesorii sunt bine pregătiți, unde se poate face performanță. În unele sate văd că tendința este din ce în ce mai tristă. Elevii nu mai vin pe la ore. Observ asta și în satul meu natal. Mă gândesc că ar trebui să existe câteva măsuri care să stimuleze poate înțelegerea necesității învățământului. Mă gândesc că unii tineri nu realizează cât de important este și ce beneficii îți poate aduce.”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News