"La momentul ăsta, în Capitală, se face repartizarea alfabetică. Acest lucru este şi bun şi rău. Este bun pentru că se asigură un echilibru între clase. Nu se mai creează aşa-numitele clase bomba cu cei mai buni care pot crea un dezechilibru în sensul în care se va spune "domnule, uite, aia e clasa cea mai bună, al meu nu e acolo, deci asta este rău".

Există şi o parte negativă în toată povestea asta pe care trebuie să o luăm în calcul, chiar dacă este un pas înainte, dar pasul înainte trebuie urmat de încă un pas. Trebuie găsită o formulă legată de modul în care cadrele didactice trebuie să aibă un anumit echilibru de pregătire între ele pentru că părintele, care îşi alege sau vrea să se ducă la o clasă anume, se duce acolo exact așa cum cineva s-ar duce să îşi cumpere un produs de pe piaţă care are un brand mai bun, se ştie că este mai bun.

Echilibru între profesori

Pe undeva, părintele are dreptul să îşi dorească pentru copilul său ca învăţătoarea respectivă - vorbind de învăţământul primar - să fie una de top. Este firesc să aibă această dorinţă. Dacă există discrepanţe foarte mari între profesori şi dacă nu se creează un echilibru între modul de pregătire al profesorilor, atunci, acest lucru nu este neapărat un factor favorbail până la capăt pentru că eu, ca părinte, pot să nu mai am încredere în profesorul la care nimeresc. Dacă se întâmplă asta, nu eu nu voi fi un bun partener pentru şcoală.

Nu e rău că se face o astfel de repartizare care, pe undeva, creează un echilibru, dar, în acelaşi timp, școala ar trebui să găsească formule prin care părintele să aibă încredere că, şi dacă nimereşte la altă clasă decât la cea pe care şi-o dorea, lucrurile vor fi în regulă pentr că învăţătorul respectiv va şti să facă lucruri bune cu copilul său" a subliniat prof. Pânișoară. 

"Aici este problema"

"Aici este problema: de ce se duc toţi părinţii la unii învăţători sau la unii profesori? Pentru că aceia au renume mai bun, ar face mai multe lucruri cu copiii. Dacă reuşim să motivăm mai multe cadre didactice astfel încât părintele să spună "ok, nu e o problemă. Și dacă ajunge la cealaltă învăţătoare nu o fi extraordinar de bună ca prima, dar e bună şi asta". Dar dacă părintele are o problemă că dincolo are un suplinitor sau pe cineva care nu are cursuri pedagogice, atunci da, s-ar putea să fie foarte stresat de viitorul copilului său pentru că acum se pun bazele", a mai spus Pânișoară.

Sfaturi pentru părinți

"Se creează un efort mare pentru copil"

"Sunt câteva elemente fundamentale. În primul rând, este nebunia asta pentru alegerea şcolii unde te duci. Este bine să se facă un echilibru între o şcoală pe care să ți-o doreşti şi una nu foarte departe de locuinţa sau de locul de muncă, astfel încât să fii prezent în viaţa copilului pentru că dacă paraşutezi copilul undeva la două ore distanţă de casă şi de locul de muncă şi dacă te cheamă un profesor că s-a întâmplat ceva la scoală, vrea să discute cu tine, nici nu ajungi.

Am asistat la discuţii în care erau sunaţi părinţii în diferite situaţii de către directorii şcolii şi spuneau "domnule, nu pot să ajung decât în 2-3 ore, sunt în partea cealaltă a oraşului". Este foarte complicat în aceste condiţii să ai o relaţie bună şcoală - părinte. Şi, atunci, este bine să se găsească o formulă în care să fie o şcoală pe placul lor, dar să nu fie nici foarte departe de domiciliu pentru că tot acest drum, cel puţin în oraşele mari, creează un efort mare pentru copil.

"Nu contează enorm super-pregătirea profesorului"

În al doilea rând, ar trebui să se uite foarte atent pentru că, de multe ori, pomul lăudat nu întotdeauna e încărcat cu roade. De multe ori, părinţii se duc la şcolile aşa-zis de fiţe sau lăudate de toţi părinţii şi, ajungând acolo, rămân uimiţi că nu sunt lucrurile chiar cum îşi doreau ei pentru că, de multe ori, în şcolile nu neapărat cu super-renume, sunt cadre didactice mult mai implicate. Cred că ar trebui să caute o o şcoală cu cadre diactice implicate. Acesta cred că ar fi elementul fundamental.

Să ştiţi că nu contează enorm super-pregătirea profesorului. Dacă profesorul are o pregătire corectă şi bună lucrurile stau bine. Contează şi motivaţia acestor profesori. Avem profesori de învățământ primar într-o şcoală care fac proiecte frumoase, se chinuie să găsească soluţii, îi motivează pe copii, zâmbesc. Îţi zâmbeşte omul ăla când ajunge acolo, are tot timpul zâmbetul pe buze? De aici trebuie să pornim", îi sfătuiește Prof. Ion Ovidiu Pânișoară pe părinți.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News