Ce șanse au candidații independenți la Capitală și la prezidențiale? Se poate ajunge la victorie și fără susținerea unui partid?

Am considerat ca cel mai în măsură să vină cu o părere pe acest subiect este Mircea Diaconu, fost europarlamentar, retras din orice formațiune politică încă din 2014, care în anul 2019 a candidat independent la președinția României susținut de ALDE și a ieșit pe locul al 4-lea în primul tur al alegerilor. Printre altele, actorul a dezvăluit că participarea sa la alegerile din 2019 a fost un „accident” Și-a anunțat candidatura la Ateneul Român, la o conferință de presă, sugerând că ar putea candida independent, indignat de faptul că Iohannis mai voia încă un mandat prezidențial.

Legat de șansele reale ale independenților la alegerile prezidențiale, Diaconu a ținut, mai întâi, să rememoreze aspecte din experiența personală pe care a avut-o la alegerile parlamentare din 2014 și apoi să vină cu explicații. 

"În primul rând e interesant că discutăm acum despre asta, e o noutate, că nu prea se vorbea deloc. În 2014 a fost un "accident" (n.r. când a candidat independent și a fost ales europarlamentar cu 379.582 de voturi) pentru că am ajuns într-o situație în care n-aveam altă soluție decât asta. Eu n-am vrut să candidez neapărat, dar i-am rugat pe liberalii unde eram vicepreședinte să mă pună pe o listă, oricare ar fi ea, ca să fiu "atacat" de "statul paralel" pe drepturile mele civile care nu erau atinse de absolut nimic. Așa consideram eu, firește. Și nu mă puteam apăra pentru că nu aveam nicio cale de atac asupra acestor sancțiuni și restricții care mi se aplicau. Că nu erau formalizate, erau pur și simplu de presă, de scandal, de opinie ș.a.m.d. Și voiam să fiu acolo ca să se judece vinovăția sau sancționarea mea în România. Asta i-am rugat eu pe liberalii mei atunci cu lista aia a lor la europarlamentare. Și bineînțeles că nu m-au pus, dimpotrivă, apăruseră probleme juridice... ceea ce era absolut fals și greșit.

Atunci mi-am dat demisia ca să candidez singur. Cu ocazia asta s-a validat, să zic așa, o necesitate - și-o susțin în disperare de atunci - nu a independentului neapărat, ci a neutralității omului. Adică trebuie să apară în anumite posturi și situații personaje politice cu doză mare de neutralitate!

R: Mai funcționează conceptul de "UN OM"?

Mircea Diaconu: Da! De-aia am și candidat la președinția aceea... vedeam că lumea nu înțelege, din păcate nici azi! Sau, mă rog, azi cât de cât cu jumătate de gură se mai vorbește de posibilitatea sau nevoia, cumva, de președinte care să vină dintr-o zonă neutră. Sau "nu președintele partidului cutare ajunge președintele țării". Este absolut contra Constituției, cum am și încercat să explic în 2019. Am candidat ca să explic atunci acest lucru, nu ca să ajung președinte. Că n-aveam cum să ajung președinte!

Nu poți ca independent! Eu am putut atunci, dar la un nivel mai mic (mă refer la candidatura pentru europarlamentare) unde-mi trebuiau, de fapt, cred că 1,5% din voturi, deci... o zonă "mică". Dar pentru posturi mai mari, de președinte sau de primar al Capitalei, e cu totul altceva. Nu poți fără să fii, totuși, sprijinit de partide, dar mai contează și în ce condiții ești sprijinit! De unul, două, trei, cinci partide... ca un fel de contract de bună înțelegere... pentru că sunt de strâns semnături, e nevoie de logistică... un om nu poate să facă singur treaba asta!

R: Deci fără susținere din partea unui partid... slabe șanse?

Mircea Diaconu: Exclus acest lucru! Nu poți să strângi semnături singur de capul tău! Eu am reușit atunci în 3-4 zile, dar a fost o emoție publică care a fost un motor senzațional și o situație critică în care cetățenii au răspuns favorabil. Lucrul ăla e irepetabil! A fost exact o emoție publică! Și n-am creat-o eu, a fost o situație, pur și simplu.

Emoție colectivă *imagini surprinse pe stradă în campania "UN OM" de strângere de semnături pentru susținerea lui Mircea Diaconu la alegerile prezidențiale din 2019 / foto: Liana Ganea

"Totuși, în țara asta sunt și oameni de toată isprava. Și competenți, și cu carieră... Și n-au decât partidele să recurgă la societate, invitând, ca să spun așa, pe nu știu cine... oricine... să accepte să candideze susținut de ei, dar firește  - în clipa asta se instalează un fel de contract reciproc, nu partidul l-a invitat pe acela (n.r. candidatul) ca să-l poată controla în totalitate așa cum fac azi! Ești omul meu, faci la stânga, faci la dreapta!" a mai spus Diaconu.

Discuții cu Ciolacu și Simion

"Am mai avut discuții pe tema asta cu unul cu altul, chiar cu domnul Ciolacu la un moment dat, cam după alegerile prezidențiale când "a căzut" doamna Dăncilă. Și i-am explicat domnului Ciolacu care atunci era președinte că PSD este mare dar niciodată destul de mare. Deci el nu mai poate lua de nicăieri nimic câtă vreme se duce fix cu președintele partidului său. I-am zis că dacă nu schimbă ceva în mecanismul ăsta, dacă nu recurge la cineva din societate care poate să adauge niște procente este imposibil. Asta i-am explicat atunci.

Și lui Simion! Lui Simion i-am explicat adesea când mai venea la Bruxelles și eu eram parlamentar acolo... erau tineri, făceau marș pentru unirea cu Moldova... nu-i ajuta nimeni. Îl știu de atunci și i-am ajutat și eu cât am putut. Și i-am zis: Băi, băiatule, să-ți iasă din cap - nu știu cum să-ți spun dar... nu poți singur! Eu nu cred că va candida... deja discută și de alte persoane din afara partidului. Simplul fapt că se discută de persoane din afara partidelor, chiar și la PSD, pe mine mă bucură. Pentru că am provocat de mult această discuție și mi-o doresc ca variantă la președinție (pentru că la Primăria Capitalei e alt subiect, e o discuție eminamente politică, e negocierea lor, nu merge acolo!) Dar pentru președinție... Pentru că așa e în Constituție. Câtă vreme președintele unui partid devine președintele țării se împarte la nesfârșit țara în două: ai mei și ai tăi. E un război continuu" a declarat Mircea Diaconu în exclusivitate pentru DC News.

Mircea Diaconu și-a început cariera politică în 2008, ca membru PNL și a fost ales senator. În mai 2012, premierul social-democrat Victor Ponta l-a desemnat în funcția de ministru al Culturii. În 2014, a candidat ca independent la alegerile europarlamentare, iar în 2019, a devenit candidatul prezidențial comun al partidelor liberal-sociale ALDE și PRO România, cu sloganul „Un Om”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News