România a fost și se păstrează ca fiind o țară a anomiilor. Anomia se definește prin absența normelor sau a valorilor sociale la nivelul individului sau a societății; dezordine, dezorganizare sau haos. 

Nu sunt singurul care crede asta, și anume că țara noastră poate fi condusă eficient doar prin dictatură. Desigur, n-ar fi de dorit să ajungem acolo, dar în ritmul acesta, imposibil să nu se întâmple cândva.

Nicăieri în altă parte nu se înregistrează o pondere atât de crescută a anomiei, în atât de multe domenii, fie că ne referim la comportamentul în trafic (diagonala ochiometric a luat locul priorității de dreapta), la atitudinea față de bătrâni sau de persoanele cu handicap, chiar și față de cei aflați în închisori sau care au trecut pe acolo. Fenomenul, în mod automat se produce și invers și vedem vârstnici agresivi sau indisciplinați, care nu respectă regulile și își riscă viața, oameni trecând prin locuri nepermise sau nerespectând sfaturile de a nu ieși din casă pe vreme de caniculă sau deținuți care după ce au ispășit 19 ani din 20, evadează cu o lună înainte de eliberare sau comit crime îndată ce se eliberează.

Nici oamenii cu probleme psihice nu scapă de stigma socială, iar cei care întâmpină dificultăți afective se jenează să apeleze la serviciile psihologice pentru a nu fi considerați „nebuni". Parteneri din multe cupluri aflate în dificultate se strivesc moarl reciproc, uneori și fizic, se păcălesc, evitând elementara comunicare pentru a putea repara sau a-și asuma un viitor mai bun, poate cu alți oameni. Predomină o Românie a unui continuu și agresiv „nino-nino", a mucurilor de țigară aruncate de pe geamuri, a scârțâitului de roți, a pietonilor și șoferilor care trec pe roșu, a bormașinilor pornite în orele de liniște, a geamurilor sparte în lifturi, a taximetriștilor hoți etc etc.

Pe lângă toate, închisoarea rămâne moneda cu două fețe a socialului românesc. Atât regimul penitenciar cât și litoralul reprezintă două eșantiaone reprezentative ale țării. Primul mediu, închis, conține o parte din eșecul educațional, moral și genetic al țării, iar cel de-al doilea, ne arată felul în care mulți dintre noi se comportă „la distracție" atunci când nu avem constrângeri și șefi în preajmă.

Dincolo de faptul că cea mai mare parte a stațiunilor românești arată ca după un accident nuclear, un soi de combinații kitsch-oase între construcții pătrățoase și mici peninsule de lux, ascunse, prohibitive, de inspirație sud-americană. În zona de normalitate, vezi mașini parcate pe spații verzi, plaje care arată sub orice critică, mâncare proastă și scumpă, cu mutre acre de ospătari ciubucari și mai nou a reapărut Alba-neagra. Jocul n-avea cum să nu renască aici, în spațiul carpato-danubiano-pontic.

Televiziunile abundă de știri cu morți și răniți, încât te întrebi sincer, tu cel care privești, dacă vei prinde sfârșitul anului sau dacă nu ești deja pe lista următoarelor fatalități. Nu mai punem la socoteală spitalele pline, care arată o țară doldora de bolnavi, mulți anxioși și nevrotici de-a dreptul, care pun o presiune imensă pe tot ce înseamnă sistem medical.

Dacă ar veni un marțian care n-ar știi ce se petrece pe aici, rămâne elocvent ce s-a întâmplat vara asta în nordul Mamaiei. Inspectorii catre au venit să controleze un restaurant, s-au pomenit că patronul prins cu „mâța" moartă în frigider, și-a spart un pahar în frunte și a început să îi împroaște cu sânge. Apoi „omul de afaceri" a vrut să îi sechestreze într-un congelator. La văzul acestora, turiștii din restaurant s-au alarmat și au început să sară la inspectori pentru că le strică vacanța. No comment.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News