Profesorul de istorie, Adrian Cioroianu, a redactat câteva note suplimentare.

Opinia unui prof de Istorie (14)

● În primul rând, meritorie responsabilitatea media franceze. Nici la radio, nici la Tv, nici în ziare, publice sau private, nici un ziarist sau invitat nu s-a aventurat în comentarii sau ipoteze deplasate sau senzaționaliste.

● Nici un om politic nu s-a grăbit să bată câmpii în audio-vizual sau în social-media, lansând ipoteze pe care nu le-ar putea argumenta.

● În contrapartidă, iți stă mintea în loc de ce opinii mai apar pe forumuri sau site-uri - opinii plecate din Franța sau din țări din N Africii. M-am uitat, de exemplu, pe site-ul televiziunii France 24 (serios, decent în interpretări și bine documentat) și am văzut cu stupoare că, în comentarii, unii chiar se bucurau de incendiu, din diverse motive. Pădure fără uscături nu se poate.

● Apropo de uscături: anchetă pleacă de la prezumția unui incident nepremeditat, legat de reparațiile în curs, în șarpanta clădirii, unde acoperișul de tablă plumbuită se sprijinea pe o "pădure" de bârne imense de lemn.

● Istoricii, dar și toți oamenii de bun simț, știu că tot ce face omul este, prin definiție, perisabil. Noi facem, noi distrugem (cu sau fără voie, direct sau indirect), dar noi putem și reconstrui.

● În opinia mea, Catedrala Notre Dame de Paris va putea fi reparată, desigur, Franța are voința și banii ce-i trebuiesc pentru asta - dar ceea ce a ars, din punct de vedere istoric și patrimonial, e iremediabil pierdut. Omul de televiziune și promotorul patrimoniului francez care este Stéphane Bern (care era aseară alături de noi, la Reims, la Palais de Tau, la vernisajul expoziției Regina Maria a României!) a izbucnit în lacrimi, în direct, în timpul unui interviu pe care îl dădea în vecinătatea noastră, pentru că înțelegea bine dimensiunea dezastrului.

● Deocamdată, nu există un inventar al pierderilor/distrugerilor, din exteriorul sau interiorul clădirii. Peste Paris va veni o perioadă cu ploi - iar apa e la fel de stricătoare, în astfel de cazuri, ca și focul.

În continuarea mesajului, istoricul Adrian Cioroianu a punctat faptul că parte din "pădurea" de sub acoperișul Notre Dame era milenară!

● Unele piese de lemn din șarpantă erau dintre cele originale, de secol XIII - dar notați că, și atunci chiar, arborii care fuseseră prelucrați erau la rândul lor centenari! Fără exagerare, parte din "pădurea" de sub acoperișul Notre Dame era milenară! Experți intervievați în ultimele ore au fost clari în a spune că șarpanta și acoperișul catedralei se vor putea reface, dar nu vor mai fi niciodată cele din dimineața zilei de 15 aprilie.

● Partea rea: pierderile, câte vor fi, sunt irecuperabile. Partea bună: catedrala e în picioare, turnurile frontale (cu clopotele lor seculare) au rezistat (și vitraliile?), crucea aurită din altar e în picioare, la fel statuia Sf. Maria, coroana cu spini christică și tunica Sf. Louis au fost puse la adăpost, tavanul de piatră pare a fi rezistat cu bine (cel puțin deocamdată). Se construia bine și trainic, se vede, în Franța, de-a lungul secolelor!

● În concluzie, vor trece ani buni și euro milioane (sute, multe, cel puțin) până ce Notre Dame de Paris va putea fi vizitată din nou, în interior și sus.

● Așadar, chiar dacă nu-s clare cauzele incendiului deocamdată, decența și bunul simț trebuie să primeze și să nu încurajăm fandacsiile. Aveți încredere în țările democratice și în informațiile lor oficiale. Nu-s perfecte, aceste țări - dar, oricum, sunt tot ce-a dat mai bun Istoria omului!”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News