Răzvan Burleanu, preşedintele Federaţiei Române de Fotbal, a anunţat că selecţionerul Edward Iordănescu primeşte credit în continuare pe banca naţionalei. Asta în ciuda unor rezultate dezolante în Liga Naţiunilor, 3 înfrângeri, o victorie, un singur gol marcat, 6 încasate. Şi, în general, un joc extrem, extrem de slab! 

În plină dezbatere despre cât de inutile sunt, de fapt, festivităţile de premiere de la finalul fiecărui an şcolar, pe motiv că nu ar recompensa calitatea, ci mai degrabă ar stârni o competiţie inutilă între elevi, Federaţia Română de Fotbal a transmis un mesaj clar. E perfect în regulă să nu fii cel mai bun, e perfect în regulă să nu fii nici măcar la jumătatea clasei. E perfect în regulă să fii ultimul, elevul care nu e nici atent, care nu îşi face nici temele şi care, culmea, mai şi răspunde urât profesorilor sau altor colegi. A transmis că e în regulă să fii arogant, să dai vina pe tot felul de factori externi pentru propria-ţi neputinţă. În general, a transmis că e ok să faci prezenţa şi atât! 

Naţionala României a jucat groaznic în Liga Naţiunilor. Într-o grupă relativ accesibilă, cu adversari precum Muntenegru, Bosnia-Herţegovina şi Finlanda, tricolorii au câştigat, cu chiu cu vai, susţinuţi de un public fantastic şi graţie unei intervenţii salvatoare a portarului, un singur meci, cel cu Finlanda. Un meci în care au ratat un penalty, au marcat în minutul 30 şi în care au tras de timp mai bine de o oră. Sigur, se va spune că au mai avut tricolorii alte câteva ocazii bune de a marca. Dar cine s-a uitat la meci şi nu citeşte doar statistica înţelege foarte bine ceea ce zic. 

Multă lume a spus că înfrângerea din deplasare cu Muntenegru a fost un accident, că a gafat Vlad Chiricheş, că muntenegrenii nu ar mai putea să ne bată şi acasă. Am pierdut cu 2-0 în deplasare şi parcă i-am ambiţionat pe adversari cu declaraţiile de după meci, atât de tare încât acasă ne-au bătut şi mai tare, scor 3-0. 

Între meciurile astea, a fost şi cel cu Bosnia. În care ai noştri au pierdut, dar după care au spus că, vezi Doamne, au jucat mai bine. Că doar ghinionul a făcut să piardă! 

Sigur, şi eu puteam lua premiul 1 în clasa a noua, probabil. Doar ghinionul a făcut să am a 24-a medie din clasă. Atunci am învăţat că norocul ţi-l mai faci şi singur, prin muncă! Purtătorii de tricou din naţională par că nu au ajuns la lecţia asta. 

Hagi, Mutu şi Ganea - forma e permanentă, clasa e veşnică 

Englezii au o vorbă, care îmi place foarte mult. Form is permanent, class is forever. După meciurile astea depresive ale naţionalei, românii au avut parte şi de meciul de retragere (formală) din echipa naţională a lui Adrian Mutu. Pe teren au apărut nume mari, precum Gheorghe Hagi, Alberto Gilardino, fraţii Cannavaro sau Hasselbaink. Dintre ai noştri, însă, în evidenţă au ieşit Hagi, marele Hagi, şi Ionel Ganea, pe lângă Adrian Mutu. 

Ionel Ganea, acum cu multe kilograme în plus, a marcat două goluri, dar a trimis şi un trasor la încheietura barelor, în vinclu. 

Gică Hagi, la 57 de ani, a dat o pasă de peste 30 de metri printre doi fundaşi pentru golul lui Mutu, a şutat din lateral stânga spre poartă, de la peste 35 de metri, şi aproape că a dat gol ca în vremurile bune, a driblat şi a pasat aşa cum o făcea când era în forma vieţii sale. 

Arătaţi-mi, vă rog, un fotbalist român actual care poate da o pasă ca Hagi, care mai nimereşte poarta cu şut de la distanţă şi care mai dă două goluri într-un meci. Nu de alta, dar avem la naţională atacanţi care, cumulat, nu au 10 goluri într-un sezon întreg. Şi ne aşteptăm ca ei să ne califice la un turneu final! 

După ce mi-l arătaţi pe fotbalistul ăsta, atunci puteţi să îmi spuneţi că premierea performanţei în şcoli nu este necesară! Nu de alta, dar ne trezim cu oameni în toate zonele care vor spune "lasă, bă, că merge şi aşa!"

* acest articol reprezintă o opinie

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News