În fața refuzului Schengen, să ne amintim de un episod care se putea sfârși în același mod, în 1994. Între 9-10 decembrie,  are loc la Essen, în Germania, un Consiliu European ce urma să stabilească soarta țărilor din Estul continentului. Liderii occidentali hotărau cum vor începe negocierile de aderare la UE noile democrații, după prăbușirea sistemului sovietic. Decizia propusă inițial arunca România într-o zonă gri, sau mai degrabă pe orbita Moscovei. Cu o economie la pământ și fără niciun orizont de așteptare, singura șansă era integrarea europeană.

[caption id="attachment_289937" align="alignnone" width="640"] Foto: jurnalul.ro[/caption]

Ungaria, Polonia, Cehia și Slovacia, care se asociaseră în grupul de la Vișegrad, urmau a fi nominalizate, în vreme ce România, care avea o imagine proastă, din cauza mineriadelor, risca să piardă trenul integrării europene.

Președintele Ion Iliescu face o vizită fulger la Paris, înainte de Consiliu, întâlnindu-se cu președintele Franței, Francois Mitterand. Grav bolnav, acesta îl primește la reședința personală, unde era tratat ca într-un spital. Ion Iliescu îi explică situația și face un apel la prietenul său, pentru a nu lăsa România în afara procesului de integrare.

Momentul devine unul istoric, spun surse diplomatice, atunci când Mitterand îl sună personal pe cancelarul german Helmuth Kohl, pentru a obține acordul său și în cazul României. Kohl se arată dispus să accepte, cu condiția ca în procesul de integrare să fie inclusă și Bulgaria. Astfel, Franța devine ”sponsorul” integrării României, iar Germania ”sponsorul” Bulgariei (nu întâmplător, după default, Sofia își leagă leva de marca germană, pentru stabilizare monetară).

 Relațiile personale, folosite în interes național

Lecția de istorie pe care o dă Ion Iliescu nu se referă, însă, doar la acel moment. Mai important este că fostul președinte, confruntat cu acuzații grave, în țară, din partea adversarilor politici, nu face nicio referire la discuțiile cu Francois Mitterand. Scenariile potrivit cărora ar fi omul Moscovei rămâneau fără suport dacă se afla că a intervenit personal pentru a desprinde România definitiv din sfera rusească de influență. Iliescu decide să nu amestece subiectele de campanie electorală cu temele de interes național, din politica externă.

Nici  măcar astăzi, la aproape două decenii de la întâlnirea cu Mitterand, Ion Iliescu nu face publice detaliile convorbirii.

Contactat de DeCe News, fostul președinte s-a limitat a spune că a avut o relație personală foarte bună cu președintele francez. ”Am avut o intensă activitate diplomatică, la care au participat și alți reprezentanți ai guvernului sau Parlamentului, a declarat Ion Iliescu. Dar, și relațiile personale sunt foarte utile, dacă le folosești într-un astfel de demers. Au fost numeroase vizite în România, am mers noi în toată Europa. Adrian Năstase a fost foarte activ, ca ministru de Externe. Iar eforturile au continuat. În 1995, am mers la aniversarea a 50 de ani de la sfârșitul războiului, și la Paris și la Londra, am ridicat, din nou, subiectul...Emil Constantinescu a militat, ulterior, pentru integrare, a făcut foarte multe eforturi. Am avut, cu toții, de luptat cu o anumită imagine, nu foarte favorabilă, dar am încercat să o schimbăm, nu am pus pe primul plan interese politice de moment”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News