Editura Polirom anunță că, în colecția „Eseuri&confesiuni”, a apărut una dintre cele mai bune cărți ale anului 2010 - Iepurele cu ochi de chihlimbar. O misterioasă moștenire de familie - de Edmund de Waal, autorul susținând că această carte este "călătoria sa către locul de baștină" al unei colecții moștenite de 264 de netsuke, "o istorie secretă a atingerii".

Bestseller Sunday Times, distins cu Costa Book Award și Galaxy National Book Award și inclus de revista The Economist în lista celor mai bune cărți ale anului 2010, Iepurele cu ochi de chihlimbar. O misterioasă moștenire de familie, reconstituie trecutul familiei Ephrussi, ce făcea parte din mareaburghezie europeană, de-a lungul a cinci generații. Autorul cărții a pornit în această aventură în jurul lumii la gândul că cele 264 de netsuke, sculpturi japoneze din fildeș sau din lemn, nu mai mari decât o cutie de chibrituri, pe care le-a moștenit au trecut prin nenumărate mâini.

Cartea Iepurele cu ochi de chihlimbar. O misterioasă moștenire de familie, care a apărut la Editura Polirom, traducere de Ioana Aneci, este disponibilă și în ediție digitală.

Autorul, Edmund de Waal, este profesor de ceramică la University of Westminster, iar lucrările sale sunt expuse în muzee din întreaga lume, inclusiv Victoria and Albert Museum din Londra și Tate Britain.

Fragment din capitolul „Buzunarul Annei”:

Erau lăzi peste tot, iar cei de la Gestapo făceau liste. După ce ea împacheta ceva, obiectul era bifat pe listă. După argintărie au urmat porțelanurile. În jurul ei erau o grămadă de oameni care dezmembrau apartamentul. Era în ziua cînd Viktor și Rudolf au fost arestați și ridicați de acasă, iar lui Emmy i s-a interzis să mai intre în apartament, fiind trimisă în camerele de pe cealaltă parte a curții. (…)

„Nu puteam lua nimic de valoare ca sa pun deoparte pentru domniile voastre. Asa ca luam pe furis cite doua-trei dintre figurinele acelea micute din dressingul doamnei baroane, cu care va jucati cind erati copii – mai tii minte –, si le bagam in buzunarul sortului de fiecare data cind mai treceam pe acolo, apoi le duceam in camera mea. Le-am ascuns in salteaua patului meu. Mi-a luat doua saptamini sa le scot pe toate din vitrina aia mare de sticla. Mai tii minte ce multe erau ! Si nu si-au dat seama. Erau asa de ocupati ! Erau ocupati cu toate lucrurile alea care le luau ochii – tablourile domnului baron si serviciul de aur din seif, dulapurile din salon si statuile si toate bijuteriile mamei dumitale. Si toate cartile alea vechi ale domnului baron, la care tinea asa de mult ! Nici n-au bagat de seama figurinele acelea maruntele. Asa ca le-am luat eu. Le-am bagat in saltea si am dormit peste ele. Acum, ca te-ai intors, uite ca pot sa-ti dau ceva inapoi.”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News