Hartmann explică amenințarea nucleară a Rusiei. Jocul strategic sau escaladare pentru a de-escalada (I)
Autor: H.D. Hartmann | Publicat pe: 24 sep 2022, 07:53
WhatsApp
Foto: Kremlin.ru
Foto: Kremlin.ru
De-a lungul și de-a latul globului, ultimile declarații ale președintelui Putin cu privire la utilizarea resurselor nucleare ale țării sale, au creat valuri de comentarii, de răspunsuri mai mult sau mai puțin politice, care mai serioase, care mai ridicole. 

Doar președintele Biden de la tribuna Adunării Generale ONU a vorbit serios despre termenii amenințării nucleare expusă de către Putin. Folosind cuvinte care nu au fost ascultate de către nimeni, președintele american a cerut Moscovei o mai mare clarificare a amenințării. A fost efectiv un dialog între inițiați.  A fost singurul leader din lume care a făcut-o în mod metodic. Din nefericre nu a fost ajutat sub nici o formă de tonul folosit, acela al unui sergent american când se adresează subordonaților săi speriați. Mai  mult mesajul american a fost complet lipsit de vigoare când a alunecat spre retorica propagandistică maximalistă și fără soluții de tipul celei folosite de către Kiev și complet dezavantajat de impresia lăsată că însuși mesagerul nu mai avea puterea retorică de altădată. A fost un fiasco. 

Dar în subteranele acestui fiasco de mărimea prăpăstiilor ilogice  enunțate de o Lizz Truss sau un Olof Scholtz, cei care cunosc exact problema au rămas stană de piatră.  Această analiză în două episoade va prezenta fațeta nevăzută a dialogului nuclear care se poartă  cu furie și disperare între cei doi leaderi: Biden și Putin. 

Acest articol a preluat masiv din resursele editoriale ale cunoscutului analist  Kevin Ryan, de la Harvard Kennedy School - Belfer Center    (https://www.russiamatters.org/analysis/escalate-deescalate-part-russias-nuclear-toolbox). Este cercetătorul american  care a incercat, încă de acum doi ani, să sistematizeze noile expresii care formează dicționarul strategic putinian și pe care, în ultimii 20 ani de ani Federația Rusă l-a adoptat ca strategie de război. 

La finalul celor două episoade sper ca cititorul român să înțeleagă că umanitatea a mai parcurs un minut din cele puține rămase până la ora fatidică a Armaghedonului. Așa cum la ora 0 nu va mai fi nimeni să judece cine a câștigat sau a pierdut lupta dintre democrație, fascism, comunism, nationalism, liberalism sau progresism sau pentru dreptul pasărilor cu un singur picior de a bloca autostrăzi și planuri de dezvoltare, așa cum la ora dezastrului nuclear, de care tocmai ne-am apropiat cu încă un minut, nimeni nu va mai fi capabil să judece dacă liliecii au dreptul la un tunel pe sub iarbă sau un oraș trebuie să dispară pentru ca urșii să hiberneze în tihnă, anunțând dacă se mai consideră mamifere sau (conform dogmelor actuale care schimbă biologia existentă de milioane de ani) vor să se simtă și ei pești,  nu rămâne decât șansa ca o altă civilizație, umanoidă sau nu, de pe o altă planetă sa trimită roboței (așa cum facem noi acum pe Marte), ca sa pozeze o fostă planetă albastră care a devenit roșie. 

Numai atunci roboțeii prin pozele și filmele lor vor putea raporta sec creatorilor lor măsura distrugerii unei civilizații la scară planetară. Căci în afară de doi oameni, fiecare cu interesele lor imperiale diferite, îmi pare că toți leaderii, în special cei europeni, au purces pe un drum fără întoarcere. Pericolul fanatismului politic, ideologic și cultural a depășit coperțile doctoratelor false cu care Europa s-a dotat în ultimele decenii, invadând logica rece a politicii și rațiunii de stat. Toate părțile sunt efectiv cuprinse de maximalismul propagandistic și fanatismul lingvistic. Ne îndreptăm spre un deazstru absolut, luptând toți pentru democrație, pace și drepturilor șoarecilor de câmp. Umanitatea se află la secunde de a fi distrusă de aceste false percepte. Atunci când turcii intrau in Constantinopol, se spune ca preoții fanatici se certau în chiar catedrala care va devenii, zile doar după cucerirea orașului, Hagia Sofia, despre sexul îngerilor. În secole de dinainte zeci de preoți fuseseră uciși de o parte sau alta a controversei pentru că fanatismul lingvistic și ideologic devenise singura balanță de putere. 

Astăzi vedem cum două civilizații se ciocnesc cu o putere incredibilă și fanatică. Rusia euroasiatică se află în complet dezacord, acum în razboi chiar, cu Europa fanatizată de concepte aleatorii, de valori inventate pentru a justifica inginerii sociale distrugătoare. America cea hegemonică și globală se află în conflict la fel de fanatizat pentru promovarea unidirecțională a noului său secol de dominație împotriva a ceea ce percepe a fi adversarul sistemic și anume secolul Asiatic. 
Un fanatism al verbelor, o habotnică dorință de a fi superior și de a avea dreptate permanent, o imensă slugărnicie a celor invalizi intelectual și impotenti cititori ai dicționarului uman, toate aceste caracteristici ale contemporanului viciat provoacă una dintre cele mai periculoase situații din istoria lumii. 

De la ONU, Joe Biden a pus  întrebări. Strigate și aruncate în mijlocul zgomotului obraznic al celor care făuresc valori din minciuna și le aruncă ca anatemă veșnică asupra adversarului, aceste întrebări sunt valide. Aceste întrebări nu au fost auzite de nici unul dintre falșii leaderi din aula organizației mondiale. Dar sigur au fost auzite de către Moscova. 

Introducere 

Ce a vrut să spună Vladimir Putin când s-a referit la folosire, pe durata unui conflict, a armelor nucleare?
„Măsurile de descurajare strategică sunt luate în mod continuu de către o parte, în timp de pace și de război, prin metode civile sau militare, nu numai pentru a preveni actele de forță care provoacă sau pot provoca daune la nivel strategic unei părți, ci și pentru a restrânge, în anumite limite, distrugerea provocată de partea adversă, precum și pentru atenuarea unui conflict militar”. — Enciclopedia militară rusă

„Deescaladarea agresiunii [înseamnă] forțarea inamicului să oprească (încetinească) acțiunea militară principal printr-o amenințare de a livra sau prin lansarea efectivă de lovituri de intensitate diferită, folosindu-se dependența kinetică de arme convenționale și/sau nucleare.” - Sarcinile prioritare ale dezvoltării forțelor armate ale Federației Ruse (2003)

Expresia „escalate to deescalate” și-a făcut loc în vocabularul american de securitate și în paginile documentelor SUA strategice încă de acum zeci de ani. Descrie un presupus plan rusesc de a folosi lovituri nucleare limitate într-un conflict local/regional, convingerea fiind că o astfel de escaladare de la un conflict convențional la un conflict nuclear ar șoca un adversar să ceară pacea. Ar fi o copiere a strategiei SUA atunci când au aruncat cele două bombe atomice asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki, moment în care imperiul japonez a acceptat conditiile de pace impuse de către Washington. Puterea de disuasiune a celor două bombe atomice, superioare net oricărei tehnologii militare existente în acel moment în posesia armatei nipone a produs exact efectul de de-escaladare. Escaladarea prin atacul atomic a dus la pace imediată și în condițiile impuse exclusive de către SUA. 

Ca reacție la această presupusă doctrină, factorii de decizie din SUA au ordonat deja dezvoltarea de noi sisteme de arme și capacități pentru a se asigura că planul Rusiei nu poate funcționa împotriva Statelor Unite. Dar cum rămâne cu Europa? Dorește Federația Rusă actuală să folosească acest principiu militar pentru a îngenunchea orice adversar prezent sau de viitor pe continentul european, sau de ce nu de pe cel Asiatic, având în vedere că Rusia este un stat euroasiatic? Iată întrebări la care nimeni, pentru moment nu are răspuns.

Liderii politici ai Rusiei spun însă că nu au un astfel de plan și că „escalate to deescalate” nu există deloc în doctrina lor.
Au înțeles SUA greșit intențiile și planurile Rusiei? Pentru a răspunde la întrebare, să examinăm originea frazei și ce spune Federația Rusă despre escaladarea spre deescaladare. Din păcate, nu putem citi planurile de război secrete ale guvernului rus.

Va trebui să ne bazăm pe documente neclasificate, articole profesionale și declarații publice, care au limitările lor, dar care totuși ne pot apropia de adevăr. 

Ce înseamnă atunci când SUA acuză Rusia de o politică „de escaladare pentru a de-escalada”?

Expresia „escalate to deescalate” a apărut pentru prima dată în briefing-urile și documentele americane, mai degrabă decât în cele rusești. Formularea și-a făcut debutul în textul oficial în iunie 2015, când pe atunci secretarul adjunct al Apărării, Robert Work, și vicepreședintele Comitetului șefilor de stat major, adm. James Winnefeld, au folosit-o ca mărturie în fața Comisiei pentru serviciile armate a Camerei Reprezentanților: „ Doctrina armatei ruse include ceea ce unii (specialiști) au numit o strategie de „escaladare pentru a de-escalada” – o strategie care se presupune că urmărește să detensioneze un conflict convențional prin amenințări coercitive superioare, inclusiv utilizarea nucleară limitată. Credem că această etichetă este periculos de înșelătoare. Oricine crede că poate controla escaladarea militară prin utilizarea armelor nucleare se joacă literalmente cu focul. Escaladarea este escaladare, iar utilizarea nucleară ar fi escaladarea supremă.”

Până în 2018, expresia a intrat în manualele oficiale din SUA, cu referiree specific la doctrina nucleară rusă. Analiza politicii nucleare ruse din 2018 a Departamentului de Apărare a SUA afirmă că: „Moscova amenință și exercită [adică, repetă] prima utilizare nucleară limitată, sugerând o așteptare greșită că amenințările nucleare coercitive sau prima utilizare limitată ar putea paraliza Statele Unite și NATO și, prin urmare, ar putea pune capăt unui conflict în termeni favorabil Rusiei. Unii (analiști) din Statele Unite se referă la aceasta ca doctrina „escalare la deescaladare” a Rusiei.”

Ca și alte expresii de dicționar, „escaladare pentru de-escaladare” poate însemna lucruri diferite. În acepțiunea sa de baza, escaladarea violenței kinetice  într-un conflict la un nivel care să forțeze adversarul să capituleze este însăși esența luptei. În acest sens, „escaladarea pentru de-escaladare” nu reprezintă nimic nou și este folosit de fiecare forță armată în lume. Dar atunci când „escaladare spre de-escaladare” este folosit de un stat nuclear, poate implica utilizarea unor arme atât de periculoase încât distrugerea este diferită calitativ și cantitativ față de armele convenționale. 

Pentru specialiști este clar că întrebările lui Joe Biden și mesajul tuturor leaderilor occidentali ”că ei nu se sperie de amenințarea lui Putin” se referă exclusiv la o posibilă escaladă rusă folosind arme nucleare non strategice (limitate) pentru a provoca o retragere a implicării NATO din spațiul de conflict ucrainian. Rezultatul acestei retrageri a NATO va fi forțarea Ucrainei să accepte o pace favorabilă exclusiv Moscovei. 

Pe celălalt palier, analiza SUA se referă și la situația specifică în care Rusia crede că ar putea lansa o lovitură nucleară limitată în așa fel încât să descurajeze NATO  să răspundă cu o altă lovitură nucleară. Astfel cele două înțelesuri strategice sunt la fel de periculoase și provoacă leaderii țărilor nucleare la soluții care ne apropie mai mult decat ne indepărtează de perspectiva unui conflict nuclear nimicitor.  

(Va urma)

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

Acest articol reprezintă o opinie.

WhatsApp
Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?