Grindeanu plus Pistol: Trei ani de întârziere și 580 de milioane costuri umflate pentru ”lotul blestemat” din Autostrada Transilvania
Data publicării:
Autor: Dan Carp
WhatsApp
Sursa foto: pagina Facebook a directorului CNAIR, Cristian Pistol
Sursa foto: pagina Facebook a directorului CNAIR, Cristian Pistol
Minciuna cu ”lipsesc fondurile pentru autostrăzi” nu mai ține. Ori corupția ori incompetența, ori reaua intenție, sau poate toate la un loc-sunt cauzele dezastrului din infrastructură. Studiu de caz: lotul ”blestemat” Chiribiș-Biharia, din autostrada Bechtel/Transilvania.

Pentru a treia sau a patra oară (dacă luăm în calcul și atribuirea către constructorul american pus pe fugă de regimul Băsescu), CNAIR a scos la licitație proiectarea și execuția a 28 de kilometri din autostrada care ar face legătura cu Vestul. De la Brașov la Oradea ar fi trebuit să mergem pe autostrada Transilvania încă din 2011, conform contractului încheiat în 2004 cu Bechtel.

În 2018, abia se atribuie contractual pentru cei 28 de kilometri din lotul 3C2, unei asocieri conduse de firma Trameco, parte a grupului Selina. Un constructor român nu putea fi lăsat să construiască autostrăzi în România, așa că austriecii de la Strabag contestă licitația și întârzie timp de doi ani proiectul. Justiția hotărăște că Strabag nu are dreptate, dar românii pierd doi ani de dezvoltare, fără ca Strabag să piardă ceva.

În iunie 2022, trebuia să circulăm pe autostradă

În fine, în 2020, premierul, ministrul Transporturilor și cel al Apărării, actualul premier Nicolae Ciucă, ajung în Bihor într-o vizită de lucru al cărei obiectiv principal este semnarea contractului de proiectare și execuție tronsonului 3C2. Trameco avea la dispoziție 6 luni pentru proiectare și 18 pentru execuție. În iunie 2022 ar fi trebuit, deci, să se circule pe autostrada între Biharia și Chiribiș.

Costul lucrării, de 69 milioane de euro fusese stabilit în 2016 și urma să fie ajustat în funcție de creșterea prețurilor în cei patru ani de procese, dar și de expertizele proiectantului. Acesta avea de făcut studii geotehnice, de evaluat stadiul de degradare a elementelor deja construite și de stabilit necesarul de lucrări.

În 6 luni, proiectul a fost gata. Soluția tehnică impusă de realitatea din teren costa, însă, cu 42% mai mult decât stabilise CNAIR, din birou, fără niciun studiu. CNAIR a cerut constructorului să dea din buzunar 29 de milioane de euro, ca să acopere diferența, ascunzând greșeala funcționarilor săi din Unitatea de Implementare, care au evaluat aiurea costurile fără studio geotehnic. Argumentele proiectantului nu au fost ascultate, iar proiectul a fost oprit din nou, timp de doi ani. Exact cât ar fi durat să avem autostrada la cheie, pentru, atenție, 98 de milioane de euro.

Citește și: Acuzații dure ale unui constructor la adresa CNAIR. Autostrada Transilvania, blocată fiindcă nu au o echipă capabilă să implementeze proiectul

Strategie sau prostie?

Să fi fost costurile special estimate în jos, astfel încât constructorul să fie obligat să ”cotizeze”, dacă vrea să ”cadă la pace” cu CNAIR, astfel încât beneficiarul să plătească prețul real, mai mare cu 29 de milioane de euro? Iar dacă nu vrea, să-i poată fi reziliat contractul? Să fie vorba despre incompetența Unității de Implementare a proiectelor, din CNAIR, așa cum susține constructorul?

Sau ne putem gândi la reaua intenție a unor instituții ale statului, care blochează sistematic construcția de autostrăzi, fie pentru a putea dirija fondurile neconsumate într-un exercițiu bugetar spre alte cheltuieli, nu atât de strict controlate, fie pentru a împiedica accesul României la rețelele moderne de transport,  deci la dezvoltare economico-socială?

După 4 ani pierduți, ministrul Transporturilor și șeful CNAIR se laudă că au scos din nou lotul Biharia Chiribiș la licitație. Pentru, țineți-vă bine…peste 180 milioane de euro.

Un miliard în loc de 500 de milioane de lei

Dacă soluția propusă de Trameco ar fi fost acceptată de CNAIR, acum se circula pe lotul 3C2, iar banii dați de stat erau aproape la jumătate (98 de milioane față de 180). Dacă vor rămâne doar 180 de milioane. Fiindcă, în noul contract, CNAIR a trecut exact ce i-a refuzat constructorului în ultimii trei ani: după efectuarea studiului, se va stabili prețul final. Beneficiarul, CNAIR, va plăti constructorului costurile suplimentare (altele decât cele din expertiza CNAIR). În cazul noului constructor, CNAIR acceptă că degradarea șantierului impune cheltuieli mai mari de implementare, ceea ce la Trameco a refuzat, și nici nu se zgârcește la bani.

În concluzie: CNAIR a crescut cu peste 100 de milioane de euro cheltuielile din bugetul public și a generat un prejudiciu de 35 de milioane unui constructor român. În loc să plătească 570 de milioane de lei (cu toate ajustările și cheltuielile neprevăzute) și să pună în funcțiune autostrada în 2023 se pregătește să dea 1,15 miliarde de lei, plus cheltuieli neprevăzute, pentru a finaliza lucrările undeva în 2025-2026.

Dacă noul constructor va oferi tot soluția tehnică aleasă de Trameco (alta nefiind posibilă), la prețurile mult mai mari acceptate de CNAIR, câți ani de penitență merită funcționarii CNAIR și decidenții din Ministerul Transporturilor? Pentru neglijență sau corupție sau rea intenție sau prostie?

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?
pixel