Acest articol este despre lacunele sistemului de învățământ din România, învechit și de multe ori plin de dezamăgiri.

Îmi doresc ca în grădinițele și școlile din România copiilor să nu le mai fie tăiate aripile, ci să fie învățați să zboare. Am un băiețel în vârstă de 4 ani care merge la o grădiniță de stat din Iași, în grupa mijlocie. E un copil plin de energie, pasionat de spațiu, știință, animale, matematică și mașini. E un copil obișnuit, cu visuri. Are un singur defect în sistemul nostru de învățământ - nu îi place să coloreze sau să picteze. Nu i-a plăcut niciodată, deși am încercat de-a lungul timpului să fac diverse activități cu el pentru a-l încuraja să facă și asta. Știam că i se va cere la grădiniță. O face, nu din plăcere și nu prea mult timp pentru că se plictisește rapid. Mi-am dat seama că nu îl atrage pictura, așa că m-am concentrat mai mult pe ceea ce îi place lui să învețe. Avem peste 100 de cărți în bibliotecă. Îi place foarte mult să citim, mai ales enciclopedii. 

"Nu vreți să fie în rând cu ceilalți?"

Din păcate, însă, se pare că în sistemul nostru de învățământ nu trebuie să fii special, nu trebuie să ai pasiuni, subiecte de interes, trebuie să fii ca toți ceilalți. Cel puțin asta a lăsat de înțeles educatoarea copilului meu. Mi-a spus de mai multe ori că la grădiniță nu are răbdare să coloreze. I-am spus că știu și că încerc să îl fac să îi placă și acest lucru, dar are alte activități preferate. Nu a contat. Ceea ce s-a întâmplat astăzi este de-a dreptul revoltător. Atunci când am mers să îmi iau copilul de la grădiniță, doamna educatoare a ieșit la ușă cu două desene. Mi le-a arătat. Unul era terminat aproape în totalitate, celalalt nu prea. A început să îmi spună pe un ton revoltat, de față cu băiatul: "Uitați, doamnă, cum colorează ceilalți copii. David nu poate să coloreze la nivelul acesta. Nu este capabil, iar alți copii pot, deși au aceeași vârstă. Poftim, luați desenul să îl aveți drept exemplu. Nu vreți ca și copilul dumneavoastră să fie în rând cu ceilalți?".

Băiatul a fugit în stradă pentru că îi venea să plângă. Am încercat să îi explic doamnei că toți copiii sunt diferiți, individuali și că nu este ok să îi xerocopiem. Unul este bun la matematică, altul la științe, altul la desen sau muzică. Nu a interesat-o. Copilul meu nu era în "rând cu ceilalți". Mi-a lăsat un gust amar. Nu educatoarea, nu grădinița, ci sistemul nostru de învățământ, învechit, ineficient.

Acest caz este doar un exemplu, același lucru se întâmplă în multe școli și grădinițe din țară. Copiii au niște standarde stabilite de dascăli, iar predarea nu este orientată pe nevoile și pasiunile copilului. Dacă s-ar face asta poate am avea mai puțin bullying și mai mulți specialiști. Dacă unui copil îi tai aripile la 4 ani și îi spui că nu este suficient de bun, că este defect, oare care sunt șansele lui de a ajunge un adult care să aibă încredere în forțele proprii, care să aibă curajul să facă ce vrea în viață, nu ceea ce i se impune? Dacă vă întrebați care a fost efectul comportamentului educatoarei... Copilul refuză categoric să mai coloreze și spune că nu înțelege de ce desenul lui nu este frumos, cu lacrimi în ochi. L-a făcut să plângă.

Psihologul Radu Leca: Copilul este profund traumatizat

Pentru a evita să fiu subiectivă în acest caz, l-am contactat și pe psihologul Radu Leca pentru a-l întreba dacă această abordare a educatorilor și profesorilor este una corectă. Iată ce mi-a spus:

"Copilul este profund traumatizat. El are nevoie de validarea celor din jur ca să își poată menține echilibrul psiho-emoțional. Atunci când adulții ce au importanță în jurul său, de tipul: autorități, profesori, educatori, învățător, părinte, îl compară și îi spun că nu este îndeajuns de bun și aici apare exemplul absolut stupid și mizer de tipul "ca și ceilalți colegi ai tăi" sau "ca și ceilalți părinți", atunci copilul este profund traumatizat. El poate intra oricând în tulburare de anxietate, tulburare de depresie sau tulburare de stres. Oricum ar fi, se va activa tulburarea de comportament fiindcă el va crede că are ceva în neregulă și atunci, prin prisma tuturor acestor informații, copilul va avea nevoie de prezenta unui psiholog în viața sa.

"Nu există copii la fel. Fiecare copil este unic în felul lui"

Cu cât profesori, învățători sau educatori, fac marea greșeală să creadă cu o îndârjire maximă și dovedind prostie pură cum că majoritatea elevilor sau toți elevii sunt identici, atunci copii speciali, ce nu au înclinații către ceea ce se dorește din partea corpului didactic, vor avea mereu probleme cu aceștia. Profesorii au senzația că toți elevii trebuie să fie la fel, și educatorii fac aceeași greșeală, cred că toți copii de la grădiniță trebuie să fie la fel. Nu există noțiunea de "identic", există însă în schimb noțiunea de "copil special" ce are nevoie de ajutor să se poată integra. Când un copil special, supradotat într-o direcție anume, nu dorește să realizeze un exercițiu sau o formă creativă de a-și manifesta talentul, el nu trebuie să fie umilit, ci ajutat să înțeleagă că dacă își dorește să facă acest lucru, îl face, dacă nu, nu.

De cele mai multe ori cadrele didactice fac greșeala să spună așa: "Fiica dumneavoastră nu este la fel cu ceilalți”, ”El nu vrea să facă un lucru anume". Și atunci copilul este stigmatizat. Ca să îndepărtăm această formă de stigmatizare absolut oribilă trebuie să le spunem atât profesorilor, cât și educatorilor și învățătorilor, următorul lucru concret: "Nu există copii la fel. Fiecare copil este unic în felul lui".", a explicat psihologul Radu Leca.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News