A cucerit cu naiul sãu miraculos întreg Pãmântul. Însã puţini sunt cei care ştiu cã, încã din copilãrie, l-a fascinat… acordeonul pe vremea când asculta cu nesaţ tarafurile de lãutari din Gãeşti, armonica lui Bitter ţiganul sau admira cu jind instrumentele lui Mitu Gãinã, personaje care i-au animat copilãria şi i-au rãmas adânc sãpate în memorie. „Cred cã aveam vreo 4-5 ani. Tata avea o bãcãnie în Gãeşti pe care o alimenta din Bucureşti, de la comercianţii, mai ales evrei, de lângã Piaţa Unirii. Blãnari, Lipscani, Şelari erau zonele unde evreii aveau foarte multe magazine en-gross şi tata cumpãra marfã de acolo. Într-o zi, am ţinut morţiş sã vin cu el sã vãd Capitala, cu toatã fascinaţia ei şi cu tot ceea ce putea ea sã ofere unui copil de 5 ani… Ţin minte, era într-o iarnã, era ger puternic. Tata a acceptat, m-a luat cu trenul de la Gãeşti la Bucureşti şi am vãzut acolo, pentru prima datã, un taraf mic de 3-4 inşi, format din muzicanţi orbi. O fatã cânta la un acordeon alb, din sidef. Şi l-am întrebat pe tata cum poate ea sã-şi mişte mâinile pe acea claviatura, iar tata n-a putut sã-mi explice. Aşa cã l-am ţinut în ger s-o ascult. Eram fascinat.”, mãrturiseşte cu nostalgie maestrul Gheorghe Zamfir în cadrul emisiunii Din arhiva TVR, difuzatã sâmbãtã, 18 mai, de la ora 19.30 pe TVR 3. Vã invitãm aşadar sã urmãriţi o ediţie plinã de nostalgie şi sensibilitate care se doreşte a fi un semn de recunoştinţã adus maestrului Gheorghe Zamfir care în 2013 sãrbãtoreşte 55 de ani de carierã artisticã. 55 de ani de când dãruie cu generozitate energia inepuizabilã a sufletului sãu transpusã în sunete, creaţiile izvorâte din dragostea pentru propriile rãdãcini adânc ancorate în spiritualitate şi credinţa într-o lume mai bunã. 55 de ani. O viaţã de om.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News