Una dintre cele mai puternice și fascinante forțe ale naturii se naște din furtuni: mari crăpături de lumină care despart cerul, aruncând cantități de electricitate în atmosfera înconjurătoare care uneori ating suprafața terestră.  Dar fenomenul are o altă manifestare, dezvăluită doar relativ recent: uneori, erupe în sus, din nori, izbindu-se în stratosferă într-un „jet” albastru de electricitate.

Se știu puține despre acest fenomen, este imprevizibil, iar oamenii nu pot vedea ce se întâmplă acolo, deasupra unui strat de nori de furtună.

Dar, datorită unui om de știință, un astfel de jet gigant a fost înregistrat deasupra norilor în timpul unei furtuni din Oklahoma, în 2018. Cu datele colectate de alte instrumente, oamenii de știință au putut să-l studieze în detaliu în trei dimensiuni.

Rezultatul ne oferă noi detalii despre acest fenomen ciudat, care ar trebui să contribuie la o mai bună înțelegere a acestuia.

„Am reușit să cartografiam acest jet gigantic în trei dimensiuni, cu date de înaltă calitate”, a spus fizicianul și inginer Levi Boggs de la Georgia Tech Research Institute.

„Am putut vedea surse de o foarte înaltă frecvență (VHF) deasupra vârfului norului, care nu fuseseră văzute înainte cu acest nivel de detaliu. Folosind date satelitare și radar, am putut afla unde este porțiunea foarte fierbinte a descărcării. Era situată deasupra norului.”, a adăugat el.

Captat cu o cameră Watec cu lumină scăzută în noaptea de 14 mai 2018, jetul de fulger a fost enorm, o descărcare uriașă care era clar vizibilă în filmări. Când Boggs a aflat despre filmare, a mers imediat să caute date de la alte instrumente care ar fi putut surprinde evenimentul. 

Un avion se afla în raza de acțiune și era dotat un sistem de cartografiere a fulgerelor VHF numit Lightning Mapping Array. De asemenea au existat imagini de la două locații NCEI Next Generation Weather Radar (NEXRAD) și instrumente de pe satelitul de mediu operațional geostaționar (GOES) al NOAA. Această bogăție de date a însemnat că Boggs și colegii săi au putut să efectueze o analiză aprofundată care reconstruiește complexitățile fulgerului.

„Faptul că jetul gigantic a fost detectat de mai multe sisteme, inclusiv Lightning Mapping Array și două instrumente optice de fulgere geostaționare, a fost un eveniment unic și ne oferă mult mai multe informații despre jeturile gigantice”, a spus fizicianul și inginerul Doug Mach.

Cât de complex este fenomenul?

Flgerul s-a propagat de la nori cu o altitudine maximă de aproximativ 8 kilometri (5 mile), aproape până la linia Kármán, unde se termină atmosfera Pământului și începe spațiul cosmic.

În timp ce a făcut acest lucru, a transportat aproximativ 300 de coulombi de sarcină electrică în atmosfera superioară; un fulger tipic nor-la-nor sau nor-sol transportă doar aproximativ 5 coulombi.

Echipa a putut constata, de asemenea, că acele canale de aer ionizat de-a lungul cărora poate fi văzută descărcarea fulgerului – erau extrem de fierbinți, peste 4.700 de grade Celsius (8.500 Fahrenheit). Între timp, streamerele cu plasmă mai mici au fost semnificativ mai reci, în jur de 200 de grade Celsius (400 Fahrenheit).

Aceste streamere au început să se propage chiar deasupra vârfului norului, a descoperit echipa. Acest lucru creează o conexiune electrică între vârfurile norilor și ionosferă, transferând o sarcină negativă la o rată de mii de amperi pe secundă.

Diferitele instrumente au relevat că componenta optică a jetului a rămas relativ aproape de vârful norului, la o altitudine de 15 până la 20 de kilometri. Emisia VHF a fost însă detectată mult mai mare, la altitudini de 22 până la 45 de kilometri.

Cu toate acestea, rămân încă multe întrebări. Încă nu este clar de ce jeturile se duc în sus atunci când majoritatea fulgerelor sunt îndreptate în jos sau în lateral. Cercetătorii cred că poate exista ceva care împiedică fulgerul să se deplaseze în jos sau către alți nori, conform Science Alert.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News