"Ce se întâmplă de 3 săptămâni în Franța și mai ales la Paris e dovada unei lungi tradiții în revolte de amploare ale poporului francez. Dacă Revoluția Franceză de la 1789 e prea îndepărtată pentru unii, deși acolo e dovadă palpabilă a unei schimbări violențe de regim prin intermediul revoltelor străzii, să venim mai aproape", a scris Radu Tudor pe blogul său. 

Stare de urgență în 2005

Jurnalistul oferă două exemple din istoria recentă a Franței. "Nu în Mai 1968, cu toate că acela e probabil cel mai important reper al istoriei moderne franceze în privință efectelor politice ale protestelor masive. 2005. Ministrul de interne : Nicolas Sarkozy. Revoltă periferiilor. 3 săptămâni, cu un bilanț devastator : peste 2700 de persoane arestate, peste 8000 de mașini incendiate. 3 morți. Președintele de atunci Jaques Chirac, a declarat starea de urgență", a mai scris Tudor.

Concluzii necesare pentru politicieni 

"PS1: Cei care văd azi “proteste fără precedent”, “Franta în pericol”, “stabilitatea Europei amenintata” uită sau nu știu peste câte astfel de momente a trecut marea națiune franceză, reușind să rămână mereu un important reper european.

PS 2: Cea mai importantă lecție pe care personal o văd în succesiunea revoltelor este lecția ne-învățată a politicienilor despre efectele sărăciei, bombă socială a periferiei ce explodează periodic și pericolul uriaș al infiltrărilor grupărilor extremiste în protestele justificate având la bază cauze economice", a concluzionat jurnalistul. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News