În decembrie 2000, după retragerea din viaţa politică, Emil Constantinescu și-a reluat îndatoririle universitare. El a început demersurile pentru consolidarea rolului organizațiilor neguvernamentale ca președinte al Asociației pentru Educație Cetățenească, al Fundației Române pentru Democrație și președinte – fondator al Institutului pentru Cooperare Regională și Prevenirea Conflictelor. Din 2001 este membru fondator și membru în Comitetul director al Clubului Politic Balcanic; membru în Board-ul directorilor Institutului Est Vest din New York. Este membru al Board-ului internațional al Fundației Memorialul victimelor comunismului din Washington.În perioada 2004-2007 a fost membru al Înaltului Consiliu al Francofoniei. Din 2007 este membru al Celulei de reflecție a Organizației Internaționale a Francofoniei Din 2006 este membru în Board-ul internațional al Centrului Internațional pentru Tranziție Democratică din Budapesta și membru al Academiei Mondiale de Știință și Artă din Statele Unite ale Americii. A fost președintele comisiei internaționale de monitorizare a alegerilor parlamentare din Senegal (2001) și prezidențiale (2007). În 2006 devine membru fondator al Fundației Generația Europeană și lansează proiectul Forumul Generația Europeană XXI, care are ca scop formarea unei noi elite profesionale și morale românești și realizarea enciclopediei România 2007 – Starea națiunii. Ultima reucoaştere internaţională a avut loc la Berlin, cu ocazia deschiderii cursurilor de master ale Academiei de Diplomaţie Culturală. Iată o parte din discursul fostului preşedinte: Joi, 14 iunie, anul 1325 după Cristos, a doua zi a Rajab 725 după Hejjira, un tânăr de 21 de ani, Abu Abdullah Muhammad Ibn Battuta, părăsea Tangerul. 30 de ani mai târziu, după ce străbătuse Orientul Mijlociu şi Asia Centrală călătorind de-a lungul a nu mai puţin de 75.000 de mile, s-a întors în Fez, Maroc şi a scris o carte Faimoasele călătorii ale lui Ibn Battuta. Povestirile sale ne dezvăluie rolul important al negustorilor care străbăteau uscatul şi mările într-o vreme în care călătoriile, comerţul, învăţământul şi credinţa coexistau într-un spaţiu al dialogului şi al civilizaţiilor convergente. Mi-am amintit de călătoriile lui cu o săptămână în urmă, când am călătorit de la Baku la Bucureşti şi apoi prin Paris la Tunis cu uşurinţa pe care ţi-o oferă zborurile aeriene în secolul XXI. M-am aplecat mai demult asupra Memoriilor sale pentru că ele sunt o importantă sursă istorică a Renaşterii timpurii din ţara mea, România, unde Drumul Mătăsii, care lega China de Spania, se intersecta cu Drumul Ambrei, care cobora din Scandinavia spre Grecia. Pentru lumea de azi, oamenii epocilor medievale par îndepărtaţi şi nefamiliari. Numele şi faptele lor sunt înregistrate în cărţile de istorie, monumentele lor ne înfrumuseţează oraşele, dar înrudirea noastră cu ei este adesea văzută doar ca moştenirea unei imagini romantice din 1001 de nopţi. Consider totuşi că avem multe de învăţat de la înaintaşii noştri pentru că acela a fost timpul primei economii globale şi al primului comerţ global. Citeşte aici întreg discursul lui Emil Constantinescu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News