Pagina de Facebook Povești cu Stele a prezentat imagini cu fenomenul „Stâlpul Soarelui“ care au fost surprinse pe cerul de deasupra României:

„Dimineața, matinal nevoie mare, lipesc nasul de geam căutându-l pe Mercur. E dificil de observat, dar nu imposibil, mai ales dacă știi unde să îl cauți.
Spre răsărit, nori, ca de obicei. Frumoși, colorați, dar... nori.

Și pe la 7 fără 5 minute (voi ce credeți că înseamnă „matinal“?) văd un bănuț de lumină roșie strălucitoare apărând la 3-4 grade deasupra orizontului.

Mai departe... doar nu era să stea acolo, cuminte, la locul lui! A început să crească deasupra orizontului mai ceva ca săbiile laser din Star Wars! Până am luat aparatul de fotografiat deja coloana de lumină se întinsese pe mai bine de 10 grade, colorată și foarte strălucitoare, imposibil să nu le sară în ochi celor din trafic ce se deplasau spre serviciu!

Un astfel de fenomen optic se numește ”sun pillar” sau ”stâlpul soarelui” - o coloană verticala de lumina ce se formează deasupra sau dedesubtul soarelui in prezenta particulelor de gheață din atmosferă.

Acum, să nu credeți că este cine știe ce fenomen spectaculos de rar - a mai fost unul acum două zile, la apus, însoțit și de doi sori falși. Totul e să priviți din când în când cerul!“, se arată în postarea de pe pagina Povești cu Stele.

Au fost descoperite stelele cu cea mai scurtă orbită

Soarele nostru, în fapt o stea, e un singuratic, însă mare parte dintre dintre stelele din galaxia noastră se află într-o relaţie pe termen lung cu altă stea. Așa stau lucrurile și cu două stele situate la aproximativ 3.000 de ani lumină de Pământ. Ce le face speciale este faptul că se rotesc una în jurul celeilalte la fiecare 51 de minute, aceasta fiind cea mai scurtă orbită cunoscută. ”Imaginaţi-vă dacă Luna ar trece pe cer de zece ori pe noapte. Acesta este genul de viteză despre care vorbim”, a declarat Kevin Burdge, astrofizician la Institutul Tehnologic din Massachusetts, autor principal al studiului publicat de jurnalul ştiinţific Nature și citat de IFL Science.

Nu doar asta le face speciale. Faptul că se învecinează extrem face ca una pur și simplu să o devoreze pe celalaltă. Pitica albă, practic un miez fierbinte şi compact al unei foste stele, este cea care consumă material din corpul partenerului său ceresc, o stea similară Soarelui nostru. De-a lungul a milioane de ani, distanţa dintre aceste două stele s-a restrâns până la punctul în care acum sunt mai aproape una de cealaltă decât este Luna de Pământ.

Steaua cea mai mare din sistemul ZTF J1813+4251 are aproximativ aceeaşi temperatură ca Soarele, însă a fost redusă la aproximativ 10% din diametrul ei, ajungând cam de mărimea planetei Jupiter. Pitica albă are o masă de aproximativ 56% din cea a Soarelui nostru, dar este densă, cu un diametru de aproximativ 1,5 ori cât cel al Pământului. Deși pitica albă este spre sfârșitul vieții, ea este cea care își canibalizează partenerul din ultimii 8 miliarde de ani, nelăsându-l să-și trăiască, la rândul său, bătrânețea în pace (citește continuarea AICI).

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News