Femeia pentru care Ciprian Porumbescu și-a amanetat pantalonii la Viena. De ce nu au primit binecuvântarea să se căsătorească
Data actualizării:
Data publicării:
Autor: Liana Ganea
WhatsApp
captură video din filmul biografic românesc "Ciprian Porumbescu" (1972)
captură video din filmul biografic românesc "Ciprian Porumbescu" (1972)
Ciprian Porumbescu a iubit mult, în secret, o singură femeie. Din păcate, tatăl acesteia, pastor evanghelic, nu le-a dat binecuvântarea să fie împreună.

DC News continuă să prezinte povești mai puțin știute din viața marilor personalități culturale și istorice ale României. Astăzi aflăm mai multe despre iubirea neîmplinită a compozitorului Ciprian Porumbescu.

Femeia care i-a furat inima nu era "ce trebuie"

Fiu de preot ortodox, Ciprian Porumbescu a avut o mare iubire: pe Berta, fiica unui pastor evanghelic care nu i-a lăsat să fie împreună. Părinţii fetei au adus ca pretext religia şi naţionalitatea. A fost marea inspirație din spatele unora dintre cele mai remarcabile compoziții ale lui Porumbescu. 

Se spune că Porumbescu s-a îndrăgostit de Berta în timp ce era student la Conservatorul din Viena.  A iubit-o atât de mult încât, pentru a-și putea permite să-i cumpere cadouri, și-a amanetat și pantalonii pe timpul studenției.

Cu toate acestea, povestea lor a fost umbrită de provocări legate de religie și naționalitate.  „Numai ea singură îmi poate da curajul şi puterea de a răbda mai departe şi a duce munca începută la bun sfârşit”, scria compozitorul despre iubirea sa.

Femeia îi răspundea: "Cât de rău îmi pare că nu pot sta faţă în faţă cu acela căruia toată viaţa mea aşi dori să-i fiu cu inima deschisă..." La moartea lui, Berta îi scria Mărioarei: "Greu de suportat nenorocirea aceasta; mi-a nimicit tot ce am sperat şi am dorit în viaţă. Mi s-a răpit tot ce am numit noroc. (...) Roagă-te, dragă Marie, la mormântul Lui şi pentru mine. Ţie ţi-i dat să fii în apropierea Lui, tu ai putut să-i arăţi scumpului iubirea ta, prin îngrijirea jertfitoare. O, de ce n-am putut şi eu!".

Berta a fost trimisă de tată în Marea Britanie la studii, dar asta nu i-a împiedicat pe cei doi să se vadă pe ascuns Se spune că, în ultimele luni de viaţă, Ciprian Porumbescu şi-a cântat la vioară, prin ferestrele larg deschise, iubirea şi tristeţea, încât trecătorii rămâneau înmărmuriţi, uitând să plece.

Din păcate, ajunsă la 40 de ani, Berta Gorgon se căsătorește cu doctorul în farmacie Alfred von Rossignon, care era văduv. Se pare că a fost un mariaj aranjat, bazat pe interese materiale din ambele părți iar Berta Gorgon avea să fie nefericită până la sfârșitul vieții. Berta Gorgon și Alfred von Rossignon au avut împreună o fetiță Melania (Niny).

Una dintre cele mai cunoscute lucrări care descriu marea iubire dintre Ciprian și Berta este celebrul său poem simfonic "Balada pentru vioară și orchestră". În această compoziție, se spune că Porumbescu și-a imprimat sufletul și trăirile sale în sunete, dedicându-le Bertei, iubirea sa pierdută.

Idila celor doi a fost atât de puternică încât s-au scris și cărți și chiar s-a turnat și un film artistic biografic despre asta. Ciprian Porumbescu este un film biografic românesc în două părți din 1973, regizat de Gheorghe Vitanidis după propriul scenariu. Rolurile principale sunt interpretate de Vlad Rădescu, Tamara Crețulescu, Emanoil Petruț, Emilia Dobrin, Sebastian Papaiani și Dan Ionescu. Filmul se mai difuzează și astăzi pe Cinemaraton.

Moștenire nemuritoare pentru România

A fost unul dintre cei mai faimoşi compozitori din vremurile sale și din toate timprile. Printre cele mai notabile opere ale sale se numără "Balada pentru vioară și orchestră" op. 29, o capodoperă ce îmbină pasiunea și melancolia într-o armonie desăvârșită. De asemenea, opera sa "Crai Nou" a fost pusă în scenă pentru prima dată în sala festivă a Gimnaziului Românesc din Brașov, astăzi Colegiul Național "Andrei Șaguna", unde Porumbescu a slujit ca profesor de muzică pentru o scurtă perioadă, între anii 1881 și 1883. A compus și muzica pentru celebrul cântec patriotic "Pe-al nostru steag e scris Unire", un imn al unității naționale, care este folosit și în prezent ca imn național al Albaniei sub numele de "Himni i Flamurit". De asemenea, este autorul melodiei fostului imn al României, "Trei Culori".

În anul 1878, Porumbescu a avut de suferit din cauza manifestărilor patriotice împotriva autorităților austro-ungare. În ciuda condițiilor aspre din închisoare, cu frigul și răceala care i-au agravat starea de sănătate oricum fragilizată de tuberculoză, acesta a continuat să compună, creând unele dintre cele mai memorabile lucrări, printre care "Rapsodia Română pentru orchestră", "Serenadă", "La malurile Prutului", "Altarul Mănăstirii Putna", "Inimă de Român", "Gaudeamus Igitur" și "Odă Ostașilor Români".

Ciprian Porumbescu murit la doar 29 de ani, dar, în scurtul periplu prin această lume, a apucat să și iubească nebunește. Mărturie sunt, astăzi, operele din repertoriul nemuritor al marelui compozitor.

Scrisoare de dragoste, azi "piesă" de muzeu

O celebră scrisoare trimisă de compozitor Bertei a rămas vie în istorie:

“Viena, la 14 martie 1881

Prea scumpa mea Domnișoară, 

Te rog să nu fii supărată dacă te mai plictisesc. Închipuie-ți că ar mai fi timpurile bune din trecut, când stăteam atât de naivi față în față și dacă ai numai puțină bunătate, atunci vei primi cele ce urmează ca un semn al stimei și considerației mele profunde pe care ti-o păstrez ca pe niște interpreți slabi ai urărilor mele de fericire la serbarea zilei d-tale de naștere. 

Drumurile noastre să se despartă oare?

Ale mele sunt de acum inainte posomorâte și neconsolate și numai gândul la d-ta aruncă o scânteie luminoasă asupra tristei mele existențe. Totuși eu am împlântat steagul speranței pe drumul meu și dacă Dumnezeu nu mă va părăsi, se va putea schimba încă totul spre bine. Să dea Dumnezeu, stimată domnișoară, să poți urmări scopurile d-tale netulburată și nesinchisindu-te de mine; dacă însă se va ivi vreodată totuși o vreme mai fericită, nu mă îndoiesc că nu vei ezita să faci ceea ce-ți vor cere inima și mintea, ca fapta cea mai cuminte. 

O, dacă aș putea să-ți scriu cât se poate de mult, dar și așa mă tem că am mers prea departe, și deoarece nu pot ști cine își va mai arunca privirile asupra scrisorii mele, trebuie să închei, însă totuși cu o rugăminte. 

Dacă vei mai fi încă la Rădăuți, și mai ales dacă îți va fi posibil, atunci doresc să-mi scrii. Cea mai strictă și sacră discreție va feri scrisoarea d-tale de privirile oricărui om. Din gura și de mâna d-tale aș vrea să aflu părerea d-tale asupra soartei mele, sentința d-tale proprie și liberă să determine ce am să aștept, ce am de sperat. 

Mai mult nu pot scrie.

Fă ceea ce crezi că e bine și în vreme ce te rog încă odată să primești insistența mea cu obișnuita-ți bunătate și indulgență, semnez cu cel mai adevărat și sincer devotament, 

al d-tale Ciprian,

care te iubește infinit de mult.

P.S. Dacă ar fi să ai neplăceri din cauza cadoului, atunci distruge-l. “

Foto: Wiki Commons

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
pixel