Pe 25 decembrie se împlinesc 23 de ani de la triumful celor care în '89 s-au răsculat împotriva regimului comunist și de la uciderea soților Ceaușescu. Un membru de atunci al Armatei, care a luat parte la evenimentele din decembrie '89, prezintă pentru DeCe News o ipoteză incredibilă, conform căreia tot ce s-a întâmplat atunci în România a fost coordonat de Rusia și SUA și conform căreia nu a existat o revoluție în adevăratul sens al cuvântului, în decembrie 1989.

George Costache era un tânăr locotenent-major din Armata Română atunci când la Timișoara au izbucnit revoltele împotriva regimului comunist. El povestește pentru DeCe News că abea la mulți de la acele evenimente a reușit să înțeleagă ce s-a întâmplat cu adevărat atunci.

Timișorenii, instigați la revoltă cu unde electromagnetice 

„Deja erau foarte mulți oameni – ruși, americani, unguri și sârbi. Și la Timișoara au creat un fel de acțiuni de diversiune. Adică în ce constau? Chiar au fost atacate unitățile militare. Ori, timișorenii n-ar fi făcut niciodată așa ceva. Și există niște dispozitive care funcționează pe unde electromagnetice de joasă frecvență. Nu infrasunete, nu. Unde electromagnetice de joasă frecvență. Adică cele care sunt compatibile cu undele pe care le emite în mod normal creierul. Ei, undele astea care sunt generate de niște scule speciale irită foarte tare creierul și te determină să faci niște chestii pe care în mod normal nu le faci. E, și trupele alea care au venit și s-au instalat pe la noi pe aici – mai ales rusești – probabil au folosit asta. Acestea de fapt sunt niște tehnici de luptă para-psihologică și psihologică. Și existau trupe cu așa ceva. Și acum avem și noi câte ceva, dar suntem slăbuți. Au folosit asemenea dispozitive, de au creat acea animozitate și acea revoltă a oamenilor, de i-a scos pe străzi. Plus că au fost și câțiva care creau... în jurul lui Tokes acolo la Timișoara sigur au fost din ăștia trimiși special care au creat primul sâmbure de mișcare. Pe urmă folosind și aceste chestii de a zgâlțâi, de a zgândări masele, plus doi-trei oameni infiltrați în școli. 'După mine, înainte'. Și na, mulțimea se adună și se creează acea mișcare. Dar ăștia erau pe străzi. În schimb, ăia nu atacau unitățile. Și au fost oameni împușcați de santinele. Fiindcă acuma, santinela era în post, avea muniție la el. Venea să-i dea în cap. Ăla ce să facă? Să stea să-i dea în cap? L-a împușcat.

Și într-adevăr au fost destul de mulți. Nu știu câți, 10-20-30 de oameni - habar n-am - de cadavre pe care nimeni nu le-a identificat și nimeni nu le-a cerut. De unde erau ăia? Au fost aduși în București și arși aici la crematoriu. Dar nimeni n-a revendicat, n-a cerut nimic. Deci ăia sigur erau aduși de alții și puși să facă ceea ce au făcut.”

Planul coordonat de afară, la care au luat parte și oameni din Securitate, Armată și Poliție

„Toată această chestie a fost făcută după un plan pe care îl coordonau cei din afară, dar cei din afară nu făceau de capul lor. Aveau și oameni în interior. Și principalii oameni care au fost folosiți - aveau inclusiv oameni în Securitate, în Armată, în Poliție - lucrau cu ăia, să le zic 'teroriști'. Dar de fapt era un plan foarte bine pus la punct. Ca să se creeze dezornine, să se creeze ideea de revoluție, pentru că de fapt nu a fost niciun fel de revoluție. Totul era un plan care se executa. Întocmai și la timp. De ce zic asta? Am avut un coleg care era mare cu partidul. Care era băgat în chestia aia. Era mai mare în grad ca mine, eu eram un locotenent-major pe vremea aia. Care a tras. N-a vrut să omoare, dar a tras către cineva, ascuns după niște chestii într-o seară, tocmai ca să creeze ideea că – vezi – tocmai în cazarmă au pătruns teroriștii și că e prăpăd. Dar l-au prins băieții. 'Ce faci mă aici?'. 'Ă, că nu eu'. Dar se vedea că trăsese cu pistoletul. Și s-au făcut toate aceste dosare, și mulți au fost prinși în situația asta. S-au făcut dosare – alea există și acum, dar nu se vor deschide niciodată. Toate sunt acolo la Procuratura Militară, sau la structuri din astea ale Armatei. Băgate bine, la seif. Nici nu se distrug, dar nici nu se vor folosi niciodată.

Se trăgea aiurea. Comandanții ăia cei mai mari cred că știau despre ce e vorba, și au pus lucrurile în așa fel, încât, de multe ori cred că cei din Armată efectiv trăgeau unii în ceilalți. Bine, ei au crezut că fac chestia asta fără să fie victime.

Un coleg a sărit gardul să meargă la divizie - că eram gard în gard cu o divizie – să-i anunțe pe ăia ceva, și în momentul când a sărit gardul a fost împușcat în gât. Și era împușcat cu un armament pe care noi nu-l aveam în dotare, am văzut după glonț.

Multe dintre evenimentele de la revoluție le privesc altcumva acum, că am înțeles. Am vorbit cu foarte mulți colegi de la alte unități, colegi de școală, de liceu, care erau în alte structuri, și am înțeles până la urmă ce s-a întâmplat. Chiar dacă n-am nicio dovadă clară.”

Armata nu a tras în oameni

„În intervalul ăla de timp, între 17 și 22, când a făcut Ceaușescu mitingul ăla, au mai fost tot felul de proteste prin centrul orașului și s-a ieșit și s-a tras în centru. Dar Armata niciodată n-a tras. Oamenii ăia vorbesc prostii, care spun că a venit și a tras Armata. De ce? Fiindcă armamentul cu care era dotată Armata era foarte puternic. Eu dacă aș fi tras o rafală cu un pistol-mitralieră într-un grup de oameni, un singur glonț omora mai mulți oameni. Și mai erau TAB-urile. TAB-ul e un transportor blindat și are o mitralieră de 14,5. De 14,5! E gros... . Dacă ar fi tras ăla o rafală... păi ăla omora naibii 30 de oameni odată. Dacă nu mai bine... . Și mai e o chestie. Dacă ar fi tras o rafală așa, s-ar fi văzut și pe clădiri, fiindcă ăla efectiv intră în clădire. Face un găuroi de nu se vede. Nu contează, cărămidă, beton, nu contează ce e, că e foarte puternic armamentul. Ori, n-am văzut nicăieri chestia asta. Deci Armata n-a tras efectiv niciodată în oameni. Bine, or fi fost și excepții acum, că n-am fost eu peste tot. Dar Armata, ca chestie generală n-a tras. Erau amicii ăștia de la regiment și ne întâlneam și spuneau: 'Bă, dacă ne scoate, pe noi, pe voi, nimeni nu trage! Înghițim cartușele. Nu tragem. La revedere'. Deci opinia era clară în Armată în perioada aia”.

Securitatea trăgea cu pistoale ascunse în diplomate

„Am înțeles că erau cei de la Secu’ care mai omorau câte unul ca să îi sperie. Aveau niște diplomate, și înăuntrul diplomatului era un pistol. Dar puteai să acționezi, să tragi cu pistolul ăla din diplomat, fără să scoți pistolul de acolo, cu un dispozitiv acționat de la mâner. Și țeava era pusă chiar la marginea diplomatului și nimeni nu vedea de unde trage. Ăla avea diplomatul în mână, bănuiai că ăla poate să tragă cu așa ceva? Plus că erau oameni care trăgeau de sus, cum ne-a împușcat și nouă colegul ăla. Aia a fost pușcă cu lunetă, de un alt calibru, străină. Oricum, nu era de-a noastră. A stat săracul agățat în gard acolo până l-au luat ăștia. Dar nici comandanții nu luau cele mai bune măsuri. Eu cred că știau ce se întâmplă, că puteau să vină și ei cu trupele alea de diversiune ale Armatei, să-i bage pe ăia prin tot orașul să scotoceacă.

Și, spre exemplu, șeful Statului Major General din vremea aia, generalul Gușă, a fost efectiv omorât după revoluție, pentru că ăla știa ce s-a întâmplat. Generalul Gușă a știut ce s-a întâmplat. Generalul Gușă a dat ordin ca nicio trupă sovietică să nu intre în țară, că granița e blocată. Că au vrut să vină sovieticii să ne ajute cu trupe. El a spus că nu e cazul. Că Armata Română poate gestiona chestia. Că el știa exact ce se întâmplă. Cu cine să te bați? Nu era nicio chestie de luptă. Dar cei care conduceau au vrut, la un moment dat, să aducă și niste trupe sovietice, să fie cât mai pompoasă chestia. Și ăsta a dat ordin, că nu intră nimeni, granița e blocată, la revedere. Gestionăm noi. Și el și cu Vlad, generalul Vlad, de la Securitate, au gestionat foarte bine. La un moment dat nu mai puteau nici ei să ia măsuri să-i omoare pe cei care făceau asta. Era aiurea, nici nu știai de unde să-i iei. Ieșea o altă cacealma. Deci până la urmă au fost oameni sub un foarte bine pus la punct plan. Iar în planul ăsta trebuiau să fie mult mai mulți morți. Că așa ziceau, că nu știu câte mii. Cei care au condus efectiv au avut grijă să fie diminuat mult, că au fost totuși morți, ăsta e adevărul. Nu s-au împușcat atâția câți au zis ei.”

Cine zice că a fost revoluție mănâncă borș

„Deci a fost o dezinformare totală și oamenii au reacționat cum au reacționat. Au murit oameni mulți, degeaba. Aia e.

Iar după revoluție, tragic este că mulți au beneficiat de tot felul de chestii că au făcut revoluție. Dar n-a fost niciun fel de revoluție. Cunosc un colonel care a ajuns general, că Ceaușescu a fost prins și a fost dus în unitatea de apărare antiaeriană de la Târgoviște, subordonată acestui colonel. Pe comandantul de acolo îl chema Chemenici. Și s-a bătut cu pumnul în piept pe la Parlament, pe la ăștia, și l-au făcut ăia general, că vezi Doamne la el a fost împușcat Ceaușescu. El a contribuit la... a contribuit la ce? N-a fost niciun fel de revoluție. N-a existat nici măcar un revoluționar, ca să știi. Totul a fost orchestrat, organizat și planificat. Cine zice că a făcut revoluție, că a fost el acolo, mănâncă borș.”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News