Excepția canonică prin care o româncă a primit o slujbă creștină după ce s-a sinucis. Vulpescu: „Sper ca Irinel să mă ierte că i‑am deschis scrisorile”
Data publicării:
Autor: Anca Murgoci
WhatsApp
arhivă personală
arhivă personală
În urmă cu 22 de ani, România s-a cutremurat.

Vorbim despre cazul balerinei Irinel Liciu. În ziua de 26 mai 2002 s-a sinucis, la câteva ore după moartea soțului ei, Ștefan Augustin Doinaș, cu care a trăit 44 de ani. Cauza morții a fost o supradoză de somnifere.

Tradiția pe care o are biserica de peste 2000 de ani este una clară cu privire la înmormântarea persoanelor care s-au sinucis. Acestea nu au dreptul la o slujbă de înmormântare cum au toate celelalte persoane. Există totuși o excepție: Dacă persoana care a săvârșit acest gest suferea de diverse probleme de natura psihologică, atunci aceasta poate să aibă o înmormântare creștină.

Vom afla mai multe despre cazul balerinei Irinel Liciu în cartea „Laleaua albă”. Ionuț Vulpescu o va lansa la Târgul de carte Bookfest. În zilele următoare, va fi un eveniment editorial în diferite orașe și instituții culturale din România, pentru toți cei care au iubit-o pe Irinel și i-au citit pe Tomozei și pe Doinaș pe nerăsuflate.

„În urmă cu 22 de ani, România s-a cutremurat. Gestul lui Irinel Liciu de a se sinucide în ziua în care soțul ei, Ștefan Augustin Doinaș, s-a stins după o îndelungată suferință, a șocat România, care a asistat, în urmă cu 22 de ani, la lecția sublimă a iubirii dincolo de moarte. „Domnul și Dumnezeul meu, iartă‑mă! Doinaș, dulcele meu... O prea mare iubire ucide.”

Biletul de adio al balerinei Irinel Liciu a înduplecat inimile tuturor și a obținut din partea Bisericii Ortodoxe Române, pentru prima dată, excepția canonică prin care balerina a primit o slujbă creștină, alături de soțul ei, când cortina vieții pământești s-a tras definitiv.

O rugăciune, un haiku, un testament, au făcut din Irinel un nume pe care îl porți doar atunci când singura artă care are drept de viață și de moarte asupra ta e amorul. De baletul dintre ele nu e capabil oricine. De aceea, acum e momentul pentru a spune că am scris o carte despre inima de femeie a lui Irinel Liciu, nu inima îngenuncheată de moartea dureroasă a Doinașului iubit, ci inima neîmpăcată de dragostea ei pentru poetul Gheorghe Tomozei, de care publicul nu a știut până acum. Nu a fost o decizie morală simplă. Sper ca Irinel să mă ierte că i‑am deschis scrisorile. Dar dansul dintre biografii ducea la Poezia unei Balerine care a iubit Poeți. Dacă îmi spunea cineva atunci când aveam 24 ani și i-am luat un interviu lui Ștefan Augustin Doinaș, că peste încă 24 de ani, nici mai mult, nici mai puțin, voi scrie o carte despre subteranele amorului dintre Irinel și Tomozei, aș fi spus că glumește.

Astăzi știu că Dumnezeu are umor și că nimic nu e întâmplător. Irinel pe care am cunoscut-o eu era o doamnă a Marii Arte, o femeie suavă, cu pas sublim și inimă blândă. Numai că blândețea se obține tot în timp. Cred că dragostea pentru Tomozei a îmblânzit-o. Cartea “Laleaua albă”, o anchetă literară formidabilă, pe care am scris-o sedus și șocat de subteranele acestei povești de viață, e însoțită de notele explicative ale Clepatrei Lorințiu, fără de care nimic din mărturiile acestei istorii necunoscute nu ar fi părăsit sertarele arhivelor Tomozei.

Volumul apare la Editura Litera și se va lansa zilele următoare, la Târgul de carte Bookfest. „Laleaua albă”, o carte inedită pentru lumea culturală, dar o carte pentru toate vârstele, va fi un eveniment editorial în diferite orașe și instituții culturale din România, pentru toți cei care au iubit-o pe Irinel și i-au citit pe Tomozei și pe Doinaș pe nerăsuflate”, a scris Ionuț Vulpescu pe Facebook.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
pixel