Războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina zguduie Uniunea Europeană, accelerând transformarrea ei într-o putere politică deplin suverană, care se adaugă actualei sale puteri economice.

UE a deveiit mai puternică în urma unei serii de crize. Europa economică a devenit o monedă unică puternică şi stabilă, făcând ca epoca sistemelor unei rate de schimb flexibile să devină o îndepărtată amintire. Iar după criza datoriilor suverane din zona euro, organizaţia şi-a întărit totodată sistemul financiar şi pârghiile de ordin monetar.

Cel mai recent, ripostând în faţa pandemiei de Covid-19, EU şi-a creat structuri economice convergente şi o capacitate bugetară comună. De asemenea, organizaţia a facilitat achiziţionarea vaccinurilor şi a pus bazele unei "Europe a sănătăţii". Iar acum, ripostând în faţa invaziei Rusiei din Ucraina, dincolo de impunerea rapidă a unor saancţiuni împotriva Moscovei, EU a trecut la acţiuni concrete în patru domenii.

Mai întâi, o "Europă a apărării". UE capătă noi dimensiuni în sectorul apărării. După summitul de la Versailles din luna martie, UE şi-a consolidat, şi-a sporit şi a coordonat investiţiile naţionale şi europene în capacităţile de apărare. Ea a lansat totodată nişte iniţiative financiare comune, cum ar fi Fondul European pentru Apărare, şi o nouă structură care să răspundă pericolelor din sectorul informatic. Referendumul din luna iunie în favoarea aderării Danemarcei la politica europeană de apărare este un semn al acestei dinamici accelerate.

În al doilea rând, "Europa suveranităţii industriale", concentrată asupra energiei, asupra tehnologiei digitale şi asupra industriilor. În lunile următoare, Europa va continua să-şi reducă drastic dependenţa energetică de Rusia prin economii de energie coordonatte, aşa cum au fost ele aprobate de Consiliul UE la sfîrşitul lunii iulie, prin diversificarea aprovizionării şi prin mecanisme de solidaritate bazate pe necesarul energetic al fiecărui stat membru.

Asta va începe să transfirme uniunea energetică într-o realitate palpabilă. Dar este doar începutul. Strategia de tranziţie energetică rapidă, adoptată în iunie, va fi factorul-cheie pentru a ne asigura că suveranitatea energetică europenă se află pe nişte baze stabile.

Mai mult, graţie programului UE Generaţia Următoare, un program de finanţare în valoare de €750 miliarde, lansat în urma crizei provocate de virusul Covid, programele la nivelul întregii Europe creează totodată nişte puternice capacităţi în domenii precum tehnologia digitală, sănătatea, hidrogenul şi semiconductorii.

Pentru a veni în sprijinul unor atât de mari investiţii pe planul apărării şi al industriei, reglementările fiscale ale UE trebuie să evolueze, aşa cum au susţinut premierul italian Mario Draghi şi preşedintele francez Emmanuel Macron în luna decembrie.

În al treilea rând, "Europa democraţiei". UE va continua să îşi afirme identitatea ca forţă democratică puternic ancorată în statul de drept. În această privinţă, nu există şi nici nu va exista vreodată un compromis şi nu se va arăta nicio indulgenţă faţă de cei care, atât din Europa, cât şi din afara ei, caută să îngrădească libertatea şi integritatea proceselorr noastre electorale, independenţa noastră, imparţialitatea sistemelor juridice sau lupta împotriva corupţiei.

În sfârşit, există mai apoi şi o "Europă ca forţă geopolitică". UE trebuie să devină o ancoră de stabilitate pentru întregul continent european. Nu pot exista jumătăţi de măsură în contexul acestui război hibrid lansat de Rusia: războiul său imperialist din Ucraina şi folosirea energiei şi a alimentelor ca arme menite să destabiliteze o lume întreagă.

Tocmai în acest context, noi ar trebui să înţelegem pasul istoric făcut prin acordarea statutului de candidat Ucrainei şi Moldovei, prin recunoaşterea statutului european al Geeorgiei, precum şi prin deschiderea negocierilor cu Maccedonia de Nord şi cu Albania. UE trebuie să lege Balcanii de Vest de familia europeaană, o familie căreia ei îi aparţin din punct de vedere geografic, istoric şi cultural.

Nu suntem naivi: ştim că UE trebuie să facă nişte reforme ca să poată funcţiona eficient într-o Europă lărgită. Asta implică guvernarea instituţională, precum şi factorii decizionali, cum ar fi repunerea în discuţie a regulii unanimităţii şi a votului majoritar calificat în anumite probleme legate de politica europeană comună de securitate sau de impozite.

Acesta este scopul Uniunii Politice Europene propuse de Macron: consolidarea stabilităţii europene prin cooperare în probleme de politică externă şi de securitate, colaborarea în sectorul comercial, în cercetare şi educaţie.

Jean Monnet, unul dintre primii arhitecţi ai integrării europene, a rostit nişte cuvinte rămase celebre:

"Europa se va căli în crize şi va reprezenta suma soluţiilor adoptate pentru crizele respective". Atacul Rusiei împotriva Ucrainei şi a principiilor europene a făcut ca transformarea Europei într-o putere politică mondială să devină o prioritate colectivă urgentă pentru noi toţi, scrie Laurence Boone, secretar de stat pentru afaceri europene al Franţei în Financial Times, citat de Rador.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News