Traian Basescu este singurul caz din istorie de presedinte al unui stat suspendat in doua randuri. Dar nu in acest sens utilizez expresia de “eternul suspendat”. Ci dintr-o cu totul alta perspectiva. Din perspectiva complicatiilor de natura constitutionala pe care le-a generat criza politica de la Bucuresti. Si nu numai criza. Ci si presiunile infernale externe alimentate, in mod rauvoitor, de agenti interni de influenta de tipul Monica Macovei. In ce situatie ne aflam?

In trecut, situatia era simpla. Presedintele Romaniei putea fi demis la referendum daca asa decideau majoritatea celor care se prezentau. Asa s-a intamplat la primul referendum de demitere. Castigat de Traian Basescu. Atunci nu s-a pus problema unei majoritati calificate. Intre timp, temandu-se de o noua suspendare si vaccinat dupa prima, controversatul om politic si-a folosit uriasa influenta pentru a determina majoritatea parlamentara care apartinea partidului sau sa modifice respectiva prevedere. In mai multe sensuri. Cand USL a ajuns majoritar, la randul sau, in Parlament, a decis sa se revina la situatia anterioara. Dar s-a ajuns la Curtea Constitutionala, intre timp sacralizata de demagogi politici interni si externi. Iar respectiva Curte a raspuns in dodii. Ca sa impace si capra si varza. Adica si ratiunea constitutionala a suspendarii, care in varianta impusa de Basescu devenea inoperanta, si pe presedintele aflat in pragul demiterii. Prin urmare, este necesar, pentru validarea demiterii, ca la urne sa se prezinte jumatate dintre alegatori iar, dintre acestia, jumatate plus unu sa fie impotriva suspendatului.

Si astfel se intra intr-un cerc vicios. De ce? Pentru ca, pe de-o parte, Curtea Constitutionala a validat suspendarea lui Basescu de catre Parlament. Daca ea va invalida demiterea, pentru ca se vor prezenta mai putini electori decat jumatate si indiferent cum ar vota acestia, atunci ne intoarcem de unde am plecat.

Citește mai mult pe Corect News

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News