Epuizarea poate să afecteze atât pe educator cât și pe educat, dar impactul cel mai puternic îl are atunci când îl afectează pe profesor (pentru că el este cel care își pune amprenta pe generații și generații de elevi).

Epuizarea se observă simplu (Carter, 2013):

a). Aspecte emoționale și fizice (spre exemplu pierderea poftei de mâncare, furie, depresie, scăderea imunității – ceea ce duce la îmbolnăviri mai dese, reacții fizice – palpitații, dureri de burtă, dificultăți de respirație, pierderea concentrării, insomnie și oboseală cronică);

b). Cinism și dezangajare (izolare față de cei din jur, pesimism, pierderea bucuriei față de ceea ce faci);

c). Sentimentul ineficienței și a faptului că nu mai ai realizări/împlinire (apatie și neajutorare, iritabilitate în creștere, performanță în scădere).

Cele mai frecvente cauze ale epuizării 

Să privim un pic prin prisma unui profesor care ajunge într-o astfel de situație: se enervează din orice, obosit permanent, pesimist și fără chef. Nimeni nu își dorește un astfel de profil al dascălului pentru copilul său, nu este așa? Totuși, este vorba despre un cadru didactic care, poate, până nu demult era vesel, încrezător în elevii săi, dedicat și care „împrăștia” fericire în jurul său.

Iată de ce este util să vedem care sunt cele mai frecvente cauze ale epuizării: (Davis-Laack, 2013):

-        Prea multă muncă;

-        Recompense insuficiente;

-        Conflict al valorilor (între ceea ce crede profesorul și ceea ce se întâmplă efectiv la școală);

-        Pierderea controlului (senzația că este prea multă indisciplină în clasă).

Vezi continuarea pe performante.ro. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News