Invitata celui de-al doilea episod din sezonul II al podcastului Avangarda, cu Ionuț Vulpescu, este o figură de prim plan a teatrului românesc, actrița Emilia Popescu. 

În cadrul emisiunii, actrița Emilia Popescu a criticat faptul că la TVR nu este promovată cultura.

Redăm dialogul dintre actrița Emilia Popescu și Ionuț Vulpescu:

I.V.: Nu mai e nici postul public, nu își mai îndeplinește rolul pe care îl are consacrat prin Constituție!

E.P.: Nu, nu! Le-am spus tot timpul – pentru mine e a doua casă, acolo m-am format – dar tot timpul le-am spus: e rușine! N-am pretenții, fiecare vinde ce vrea în prăvălia lui! Dar de la postul național? Aveați o datorie față de noi, să mergem mai departe, împreună! După aceea, se produce această chestiune: rămâi cu gura căscată când oamenii, populația, telespectatorii îți spun: „de ce nu apăreți?” „De ce nu mai sunteți? E o rușine la televizor!” Și apoi îți spui: „Măi, toată lumea spune că e o rușine la televizor, ăia care fac emisiunile spun aia vrea poporul! Unde e adevărul?” Poporul vrea. Dar dacă îi dai ceva, o să stingă poate televizorul la început – o să spună nu vreau că sunt prea serioși, dar până la urmă tot îl aprinde dacă îi dai numai asta. Și dacă îi dai numai lături, întruna, e normal că se întâmplă ceva și în creierul nostru. 

I.V.: Relația aceea dintre public și actori...

E.P.: Aia mai există!

Oamenii au pierdut respectul față de actori din pricina felului în care autoritățile îi tratează

I.V.: Actorii sunt privilegiați totuși, din tot spectrul cultural, actorii sunt cei mai iubiți de către public. De ce crezi că se întâmplă asta? Ce văd oamenii în voi? Ce văd când privesc? E o lume pe care o visează, la care nu au acces, cum se explică acest sentiment de iubire reală?

E.P.: Ai spus o vorbă mare, dar să știi că asta era, când am debutat eu și eram foarte tânără, că se uită și visează la o lume la care nu au acces. Nu mai e așa publicul, pentru că publicul e format din oameni, din individualități, și s-a schimbat și publicul, ca și vremurile. Dar iubesc actorii, îi judecă mai mult, poate; cred că s-a pierdut un anumit tip de respect față de actori, dar tot datorită felului în care sunt tratați de autorități, și totuși e un anumit tip de iubire pe care o simți, din cauza contactului direct. Înainte credeam că publicul simte diferența dintre autenticitate și falsitate, ceea ce viața mi-a dovedit că nu e adevărat. Am rămas și eu mirată. Mă rog, mi-a trecut. Dar am acceptat asta!

I.V.: Ți-e dor de turneele acelea? Era o relație extraordinară, nemijlocită. 

E.P.: Da, dar oamenii nu știu cum ne așteptau. Nu știu! Poate pentru că eram cunoscuți, de aia ne așteptau... știi? Poate că eram deja cunoscuți și voiau să ne vadă în carne și oase! Ne cunoșteau! Noi am avut șansa unui debut și poate de asta a vrut lumea să ne cunoască. Ce fac copiii ăștia de douăzeci de ani? Cum fac? E extraordinar de dificil pentru ei. Pentru că sunt foarte buni și foarte talentați și vor fi tot timpul! Cum faci să îi arunci, să îi promovezi? Sunt alte timpuri! Important e online-ul! Devii vedetă pe online! 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News