Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Emil Constantinescu: Eradicarea corupției, slogan utopic, sprijinit din afară, permite abuzuri
Autor: DCNews Team | Categorie: Politica
Președintele Emil Constantinescu, în discursul de închidere de la conferința organizată cu ocazia aniversării a 20 de ani de la înfiinţarea Instituţiei Avocatului Poporului, a vorbit despre lupta anticorupție dintr-o perspectivă la care politicienii de rând nu se gândesc niciodată.
"Sprijinită cu pasiune de instituţii liberale, de Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, ca şi de organizaţii neguvernamentale precum Transparency International, retorica luptei împotriva corupţiei a complicat însăşi lupta pe care o promovează, în cel puţin două moduri. În primul rând, nu există doar corupţi, există şi un număr egal de corupători. Este imoral să aplicăm unilateral regulile statului de drept. Atât timp cât corupătorii sunt toleraţi şi protejaţi chiar în ţări cu democraţii consolidate, cei din democraţiile tinere vor continua să fie supuşi tentaţiei. Pe de altă parte, anticorupţia a devenit şi o poveste populară. În perioada post-comunistă mulţi cetăţeni au cunoscut o scădere a statutului lor social şi au înţeles să aducă acuze corupţiei ca singurul mod în care îşi puteau exprima dezamăgirea faţă de elitele politice şi a-şi declina orice responsabilitate faţă de propriile lor posibile eşecuri.
Retorica anticorupţie
Există multe motive, bune sau rele, ca politicienii să aleagă retorica luptei anticorupţie ca principal instrument şi cale regală pentru câştigarea alegerilor. În acest fel câştigă voturi populiştii erijaţi în promotori ai mişcării anticorupţie iar populismul pare să devină o tendinţă internaţională care separă societatea în două grupuri antagonice, "oamenii puri" şi "elita coruptă". Libertarienii văd în discursul anticorupţie un mod de a justifica privatizările cu orice preţ. Susţinătorii teoriei conspiraţiei mondiale îl consideră o bună ocazie pentru a delegitimiza competiţia în societate şi a promova ideile egalitariste fără riscul de a fi acuzaţi de procomunism sau alte ideologii bolnave. Guvernările care vorbesc despre transparenţă creează o suspiciune încă şi mai mare în rândul opiniei publice care alege să ignore ideea de "instituţii transparente" şi să voteze pentru politicienii pe care îi cunoaşte ca fiind corupţi, dar îi apreciază pentru că fură în proporţii rezonabile.
Politicienii democraţi văd corupţia ca o problemă instituţională care are nevoie de reforme instituţionale. Ei se confruntă cu rezistenţa unor funcţionari din interiorul instituţiilor, dar şi cu o altă parte a opiniei publice în ochii căreia lupta împotriva corupţiei înseamnă doar promovarea la putere a unor politicieni oneşti, chiar dacă ineficienţi. Corupţia este percepută în acest caz mai mult ca o problemă morală (onestitatea) sau chiar o chestiune de credinţă (Dumnezeu nu ia mită).
Sloganuri politice utilizate frecvent, ca eradicarea corupţiei, sunt utopice. Ele pleacă de la ideea că toţi oamenii se nasc buni. O lungă experienţă istorică, literatura şi arta ne previn că lucrurile nu stau aşa pentru că majoritatea oamenilor vrea să-şi folosească rangul şi puterea pentru a se îmbogăţi pe seama altora. De aceea este mai potrivit să vorbim despre combaterea corupţiei şi reducerea ei la cel mai scăzut nivel posibil.
Alegerea corectă
Legile şi instituţiile joacă un rol important dar ele nu pot fi eficiente fără o conştiinţă socială, construită printr-un îndelungat proces de educaţie civică şi religioasă bazat pe respectul de sine.
În ultima vreme, în atitudinea societăţii, anticorupţia ia forma unei furii crescânde. Oamenii încep să creadă că orice fac cei de la putere este în mod cert afectat de corupţie, că toţi cei aflaţi la putere sunt deja corupţi iar cei ce îi vor urma la putere vor fi la fel de corupţi. Acest gen de furie este periculos pentru un stat democratic, încurajează procese judiciare pripite şi caricaturale şi alimentează neîncrederea populară în instituţiile statului. Politica este redusă la o alegere între guvernarea coruptă şi opoziţia încă necoruptă, în timp ce strigătul de luptă popular şi populist al cruciadei anticorupţie devine "Să scăpăm de toţi!" În măsura în care se înlocuieşte Statul de Drept cu o justiţie neoficială, aşa-zis „populară", acest strigăt deschide drumul spre domnia personală, opusă domniei legii, în care guvernarea şi regulile de conduită sunt stabilite şi alterate la discreţie de o singură persoană sau de un grup anume de persoane.
[citeste si]
Corupţia este un fapt de necontestat în majoritatea societăţilor post-dictatoriale în perioadele de tranziţie spre democraţiile consolidate, unde corupţia este diminuată dar niciodată până acum eradicată. Corupţia este un fenomen general, iar corupţia politică este numai o parte a problemei, care nu epuizează subiectul. Este obligatoriu să avem imaginea ei de ansamblu pentru a o putea controla în diferitele ei aspecte. Asta nu înseamnă că trebuie să renunţăm la democraţie de dragul luptei împotriva corupţiei şi să considerăm că un regim autoritar ar fi unica soluţie", a spus Emil Constantinescu în discursul său.
Citiți AICI întregul discurs al președintelui.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
anticoruptie
coruptie
discurs constantinescu
emil constantinescu
lupta coruptie
retorica anticoruptie
