„Kremlinul a avut multe oportunități de a „remedia” conflictul din Ucraina. Chiar și în 2022, recunoașterea republicilor DPR și LPR ar putea fi cerută în schimbul retragerii trupelor ruse - ar fi mulți politicieni din țările occidentale care să susțină un astfel de „schimb”. Dar Kremlinul nu este interesat de acorduri.

Evenimentele recente – de la semnarea unui acord privind exportul de cereale ucrainene până la reluarea furnizării de gaze prin Nord Stream – au lăsat o impresie extrem de dificilă. Puțini oameni s-au îndoit că reducerea livrărilor de gaz se datorează poziției autorităților canadiene, care nu au lăsat turbina Gazprom să iasă din țară. Puțini credeau că Rusia dorea să-și poată exporta cerealele (și îngrășământul) în schimbul deblocării transporturilor ucrainene. Bineînțeles, succesele Rusiei s-au dovedit a fi locale, în cele din urmă, dar nimeni nu a ridicat sancțiunile la echipamentele de petrol și gaze, iar Turcia s-a dovedit a fi beneficiara înțelegerii cu cerealele ucrainene, care a devenit operatorul ei de facto.

Cu toate acestea, evenimentele ulterioare - pe de o parte, refuzul efectiv al Rusiei de a accepta turbina și menținerea alimentării cu gaz la nivelul de 40% din contract și, pe de altă parte, bombardarea portului Odesa cu intenția de a lovi depozitele de cereale - confirmă ceea ce a fost evident de multă vreme: a negocia cu Putin nu este doar imoral, ci și inutil.

Acordurile internaționale pot fi plăcute sau nu, dar trebuie respectate. Îmi amintesc de Tratatul de frontieră dintre Rusia și Ucraina, pe care Vladimir Putin l-a semnat personal în 2003, a intrat în vigoare în 2004 și l-a încălcat el însuși de cel puțin patru ori: de două ori în 2014 și de două ori în 2022.

Bombardând Odesa și menținând Europa pe o rație de gaz insuficientă, Kremlinul arată că nu-i plac rezultatele ultimelor acorduri - dar în Occident se citește fără echivoc doar mesajul: „nu se poate avea încredere în Rusia”. Aceasta, după părerea mea, va deveni în curând o problemă colosală pentru Moscova.

Derularea „operațiunii militare speciale” arată că nu se poate vorbi despre o „denazificare completă” a Ucrainei. Sprijinul pentru Kiev este în creștere - atât de mult încât Statele Unite au început să vorbească despre furnizarea de avioane militare Ucrainei, iar creditorii occidentali vorbesc despre disponibilitatea lor de a nu primi plăți pentru datoria ucraineană până la începutul anului 2024.

Drept urmare, doar cei care pur și simplu nu sunt conștienți de ceea ce se întâmplă pot visa acum la o victorie militară serioasă, ceea ce înseamnă că ar trebui să fie extrem de important pentru Kremlin ca cuvintele și promisiunile sale să fie luate în serios în lume.

Nu poți ridica miza la infinit în speranța că poți scăpa cu asta - pur și simplu nu se întâmplă. Cu toate acestea, la Moscova, se pare, ei gândesc diferit.

În 2014, a fost posibil să admitem că armata rusă a „exagerat”, punând arme la dispoziția rebelilor din Donbass, extrădându-i pe cei responsabili către tribunalul internațional și refuzând sprijinul nesimțit pentru rebeli - în felul ăsta scăpam de sancțiuni, iar anexarea Crimeei ar fi fost „înghițită””, precum și separarea Abhaziei și Osetiei de Sud de Georgia.

În 2022, recunoașterea republicilor DPR și LPR ar putea fi cerută în schimbul retragerii trupelor ruse și dezocupării regiunilor Zaporojie și Harkov - ar exista mulți politicieni în țările occidentale care ar sprijini cu bucurie un astfel de „schimb” .

Cu toate acestea, Kremlinul nu este interesat de acorduri și respectarea lor: este gata să fie în continuare atras într-un proces care poate ruina economic Rusia și distruge rămășițele influenței sale politice. Se pare că Moscova nu este interesată de stabilirea unui scop final bun, iar istoria, din păcate, nu cunoaște experiența conducerii unei politici de succes sub un astfel de slogan...”

Opinia, în original, a directorului Centrului de Cercetare a Societăților Post-Industriale din Rusia, poate fi consultată aici.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News