Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Eclipsele de Soare în perioada medievală. Ce au scris cronicarii despre fenomenele astronomice. Se credea că sunt, de fapt, prevestiri
Foto: Pixabay
Află în articol cum au interpretat cronicarii medievali eclipsele de soare și alte evenimente cerești.
Pe 8 aprilie 2024, o eclipsă totală de soare va traversa America de Nord, trecând peste Mexic, Statele Unite și Canada, iar oamenii sunt tot mai interesați de acest subiect în aceste zile. De fapt, probabil au fost interesați dintotdeauna, asta pentru că și cronicarii medievali au scris despre eclipsele de soare, dar și despre alte evenimente cerești.
În urmă cu peste 800 de ani, în jurul anului 1195, Gervase, un călugăr de la Catedrala Canterbury, a inclus în cronicile sale o serie de reflecții asupra fenomenelor celeste. De altfel, nu era ceva neobișnuit. Gânditorii monahali medievali înregistrau adesea evenimentele cerești, cum ar fi eclipsele, scrie Reuters, citând The Conversation.
În mare parte, oamenii observau cerul atunci doar cu ochii. Cronicarii, dacă nu observau ei înșiși evenimentul respectiv, se bazau pe martori oculari sau pe alte înregistrări scrise pentru detalii.
Tehnologii precum astrolabul – un instrument timpuriu pentru cartografierea stelelor – au fost comune în Europa medievală din secolul al XII-lea și cunoscute mult mai devreme în regiunile islamice. În timp ce primii cronicari ai Europei au folosit și informații traduse în latină din greacă și arabă, ei nu aveau telescoape și niciuna dintre celelalte tehnologii la care oamenii au acces astăzi.
Ce se credea despre univers în perioada medievală
Gervase a trăit într-o lume în care se credea că natura este strâns legată de activitatea umană. În perioada medievală se credea că Pământul este în centrul universului, cu o serie de sfere înconjurătoare, împărțite în două zone.
Sub Lună, aceste sfere erau ale elementelor: pământ, apă, aer și foc. Deasupra Lunii veneau sferele planetelor: Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter, Saturn și apoi stelele, fixate în constelațiile lor.
Se credea că planetele au efecte asupra oamenilor
În contextul unui univers de sfere, gânditorii antici și medievali au lucrat cu toții pe principiul că ceea ce este deasupra afectează ceea ce este dedesubt. Acest fapt explică de altfel atenția deosebită acordată astrologiei în gândirea antică și medievală. Oamenii de atunci credeau că planetele aveau efecte asupra lumii umane. Fenomenele naturale, în acest fel, au fost conectate pentru înțelegerea acelei lumi.
Ce aplicații practice avea astronomia
Astronomia și astrologia au avut aplicații practice directe în activitatea umană la acea vreme, de la studiul religios al calendarului și evenimentelor până la medicină și agricultură. Utilitatea largă a astronomiei în stabilirea timpurilor pentru procedurile medicale sau pentru vreme a fost larg recunoscută. Filosoful și omul de știință Robert Grosseteste (1170-1253) a explicat acest lucru în tratatul său Despre artele liberale (1200).
El afirma că atunci când se pun plantele, luna în creștere se află în sfertul estic sau în mijlocul cerului, în aspect cu planetele norocoase și că ea va mișca puternic căldura vitală din plantă și va grăbi și întări creșterea acesteia.
Potrivit lui Gervase, scopul scrierii unei cronici era acela de a consemna faptele regilor și principilor, precum și înregistrarea minunilor și a prevestirilor. Au fost chiar făcute corelații directe între fenomenele cerești și schimbarea politică. The Melrose Chronicle, compilată în secolul al XIII-lea, notează că: "O cometă este o stea care nu este întotdeauna vizibilă, dar care apare cel mai frecvent la moartea unui rege sau la distrugerea unui regat. Când apare cu o coroană de raze strălucitoare, prevestește decesul unui rege; dar dacă are lumina curgătoare, atunci înseamnă ruinarea țării".
Apariția cometei Halley în 1066
Un exemplu celebru este apariția cometei Halley, în 1066, care a fost asociată cu schimbarea de regim în Anglia: de la Harald Godwinson la William Cuceritorul, care a preluat controlul după bătălia de la Hastings din 1066.
Unul dintre lucrurile cele mai interesante despre Gervase este faptul că descrierile sale despre fenomenele naturale erau foarte precise, în special cele care i se păreau a fi depășite de înțelegere. Un exemplu este relatarea lui despre ceea ce poate fi identificat acum drept fulger cu minge.
Un alt exemplu, din 13 septembrie 1178, se referă la observarea „coarnelor” Soarelui parțial eclipsat care se rotesc spre Pământ. Gervase afirmă că a fost martor ocular al acestei eclipse. Oamenii care vor urmpri eclipsa de pe 8 aprilie 2024 în San Diego, California, vor putea vedea ceva foarte asemănător cu observația descrisă de Gervase. În altă părți ale SUA, vederea eclipsei va fi ușor diferită.
Tot în 1178, Gervase înregistrează modul în care imaginea Lunii a fost văzută împărțită în două de către martorii care i-au raportat acest lucru. Și Gervase nu a fost singurul care a detaliat acest lucru. Călugărul Matthew Paris a descris un spectacol spectaculos în jurul Soarelui, în 1233. Acest moment a fost urmat în același an de un război crud și de vărsare de sânge cumplită în acele județe, iar tulburări generale au avut loc în Anglia, Țara Galilor și Irlanda.
Fenomenele astronomice, niște prevestiri?
În zilele noastre, spectacolele cerești sunt văzute ca simple manifestări ale bogăției unei lumi naturale care este explicabilă, cel puțin în principiu. Cu toate acestea, în ciuda succesului predictiv, de exemplu al teoriei gravitației, există încă probleme care rămân imprevizibile.
În prognoza meteo pe termen lung, de exemplu, putem observa, dar încă nu putem prezice cu precizie vremea extremă. Cronicarii medievali au văzut minunile din ceruri ca niște prevestiri. Sursa citată scrie că poate ar trebui să încercăm să aflăm de ce și să ne creăm propriile perspective asupra interconexiunilor dintre lucruri.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
