Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
• E vară de foc! Puneți apă pentru animalele străzii! Exemplul Turciei și al altor zeci de state "sănătoase" care așează România la coada rușinii
colaj: Freepik
Alo?! Mai știm și noi să fim oameni?
Am coborât, pe seară, să-mi iau o apă din colț. În fața blocului am câteva pisicuțe care, evident, mănâncă pe apucate și supraviețuiesc din mila vecinilor și trecătorilor. La 9 seara încă mai "aburea" a saună afară. Un bol aruncat unde cândva fusese, cred, un strop de apă de ploaie zăcea cu susu-n jos pe marginea trotuarului. Nici bine n-am ieșit din magazin și o amărâtă de pisicuță cât doi pumni, și gestantă pe deasupra, a început "să mă strige". Parcă știa că-n sticla mea e ceva ce vrea și ea, mai ales acum: apă rece. Nici n-am stat pe gânduri. M-am pus să-i torn apă în vasul de sub copac. N-apuc să desfac sticla și un domn pensionar, la bustul gol, de la etajul 4, a început să mă ia la rost: "Ia-o acasă! De ce n-o iei acasă? Nu-i mai pune, măi, fată, apă, că de-aia se adună pe noi aici!!".
Am zis că nu au aud bine. Cineva să mă certe că ajut? Cum vine asta? Îmi stătea pe limbă să-l întreb, de-acolo de jos, câte pahare de apă (dacă nu de altceva!) băuse dumnealui până la ora asta. Ce-ar fi trebuit să fac? Să trec cu petul rece ca gheața la subraț, pe lângă un animăluț deshidratat care abia își mai târa pașii și care, pesemne, intrase deja în hiperventilație la cum gâfâia și ținea limba pe afară? Dacă ar mai fi fost și alte câteva zeci pe lângă, aș fi stat dinadins sub ochii lui Nea Strecheatescu să le adap pe toate, sticlă după sticlă, bol lângă bol, numai să-l aud cum "cântă" de la balcon. Și tare mi-ar fi plăcut să mai aducă după el și pe alții, să strige în cor de la același etaj, laolaltă cu alții așa ca el: cumătru' Scrântilă, vecinu' Senilă și poate vreun tovarăș de pahar care gândește cu același cap - să-i zicem - dom' Bolândeanu.
Da' ăia care hrănesc urșii? Pe ăia cine-i mai mustră?
Că sigur cugetul nu! Lor le-ar fi bună o așa gâlceavă, celor care ademenesc urșii la drum, îi invită să ia prânzul împreună și-apoi, în urma lor, sfârșesc alții. Mai bine ar fi strigat Nea Ăsta la cei care hrănesc urșii. Nu pisicuțele de-o șchioapă! Lor să le sară-n cap, nu celor care-și fac milă de un ghemotoc însetat care, vorba aia, nu înhață pe nimeni, nu atacă pe nimeni, nu intră-n gospodării pe geam și nu scormonește în gunoaie. Nu că ursu' săracu" ar avea vreo vină. Ăla vine unde-i rost de orice care-l poate sătura câtuși de puțin. Un așa domn, ca cel de la etajul IV din cartierul meu, ar fi fost bun de pus la fiecare margine de pădure ca sp strige încontinuu: Nu mai hrăniți animalele! La urs cu "ăștia"! La pădure, oriunde, numai printre oameni nu!
Și totuși...
Cum i-o fi ținând pământul pe oamenii ăștia? Ce "mizerie" o fi în a pune un strop de apă sub un copac la 35 de grade? Am văzut câini maidanezi și pisicuțe fără stăpân care mai că nu-și dau ultima suflare la orele amiezii. Iar seara? Seara e la fel. Până aproape de miezul nopții e pârjol în Brăila. Azi am avut Cod Roșu de caniculă. Dar nu de la căldură fac așa "urât", ci de la prostie, boala aia cu metastaze de care suferă unii care-și pun mâinile-n cap când văd că întinzi un capăt de covrig unui câine pe stradă.
Mă bucură, însă, că încă mai există oameni. Și din ce în ce mai multe postări, ca cea de mai jos, apar de la o zi la alta, pe rețelele de socializare, postări care încurajează la empatie și "omenime". Iar asta nu poate decât să-mi redea speranța în România Bună.
De ce ei pot și noi... așa și-așa?
În Turcia, un restaurant (și pun pariu că nu e singurul), aproape de ora închiderii, lasă afară apă și mâncare pentru animalele străzii. O imagine virală face deja înconjurul lumii, potrivit Sundial Press.
În Franța există automate de mâncare din kilometru în kilometru, aprovizionate în permanență cu hrană uscată, pentru pisicile din stradă. Englezii au amplasate cișmele speciale, adaptate la înălțimea patrupedelor, în parcuri și nu numai. De SUA nu mai zic. Prietenii mei din Dallas mi-au zis că toată zona metropolitană e plină de "vending machines" pentru câini și pisici, dar și de magazine care au la intrare boluri cu apă și tăvițe cu boabe pentru animalele în trecere, mai ales pe vreme caniculară. Tot în State proprietarii de buticuri pun covorașe cu gel rece în față pentru câinii care vor să se răcorească. Iar în mall-uri au amenajate zone speciale, cu acces prin ușițe batante din față și din spate, unde maidanezii se pot retrage la răcoare (au aer condiționat) și găsesc și apă și mâncare. Și la noi... strigă un nene de la etajul IV.
Așa arată un automat de hrană pentru animale din Istanbul:
Așa e în Franța:
Și măcar așa ar trebui să fie la noi. Măcar așa! Că n-avem noi buget de automate! Și tot ar fi destul.
Dar nu. Noi facem urât de la un pet tăiat pe jumătate cu ceva resturi de la prânz...
Lăsați apă afară pentru animalele străzii! Măcar în zilele caniculare! Că-n rest, are Dumnezeu grijă și le dă ploaie. Au nevoie. Și dacă vă lasă mâna să mai puneți și-un pumn de boabe lângă... cu atât mai bine. Să fim și noi ca "ăia de dincolo"! Nu ne trebuie distribuitoare automatizate ca să ajutăm un animal însetat și flămând. Doar "un picuț de inimă" (cum zicea Radu Beligan) și-un minut din timpul nostru e de ajuns. Și lumea ar fi... altfel.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
• acest articol reprezintă o opinie
