Organismul de comerț al producătorilor de drojdie din UE, Cofalec, le cere parlamentarilor să se asigure că se aplică un plafon pentru biocombustibili pentru utilizarea melasei, un produs secundar siropos obținut din extracția zaharurilor din sfecla de zahăr.

Ei doresc, de asemenea, ca statele membre să respingă un amendament al Parlamentului European care ar vedea melasa desemnată ca materie primă neutră din punct de vedere al emisiilor.

Producătorii de drojdie luptă, de asemenea, împotriva clasificării melasei ca ”rezidu”, care ar putea să o considere eligibilă pentru intrarea în anexa IX a Directivei privind energia regenerabilă, care stabilește materii prime avansate pentru biocombustibili care nu sunt supuse unui plafon de utilizare, relatează Euractiv.

Diane Doré, secretarul general al Cofalec, a declarat că industria este ”în mijlocul unui coșmar”.

”Tot coprodusul nostru de zahăr, materia primă, este în joc. Este în pericol. Și asta ar putea provoca într-adevăr un scenariu în care drojdia din Europa va dispărea la un moment dat, dacă nu este posibil să o producă”, a spus ea.

Potrivit lui Doré, reclasificarea melasei ar putea face ca Europa să-și piardă poziția de lider mondial al producției de drojdie. Dacă melasa ar fi consumată în cantități semnificative de industria biocombustibililor, industria alimentară a UE ar deveni mai dependentă de China și Statele Unite pentru a satisface cererea de drojdie, un produs cheie în coacere și fermentare, a spus ea.

”Vorbim despre suveranitatea alimentară, chiar și pentru a face pâine va trebui să ne importăm drojdia din China”, a spus Doré.

Citește și:

În Franța, berea și combustibilul sunt produse prin reciclarea pâinii

Cantitatea de pâine care rămâne nevândută în Franța este enormă, atât în ​​supermarketuri, cât și în cele 33.000 de boulangerii artizanale ale țării. La fel se întâmplă în cazul familiilor care aruncă o cantitate considerabilă de pâine neconsumată. Aceste consumuri neglijente derivă și din obiceiul transalpin de a dori să mănânce pâine caldă și crocantă la fiecare masă. Fiecare persoană aruncă echivalentul a nouă baghete de pâine pe an, în timp ce brutarii aruncă până la 15% din producția lor zilnică. Este vorba de 50 de mii de tone de pâine pe an care ajung la gunoi.

Potrivit unei cunoscute firme de morărit, produsele din cereale reprezintă un sfert din toate deșeurile alimentare. Pentru a reduce risipa, brutarii macină din ce în ce mai mult pâinea nevândută și o transformă în pesmet. În plus, făina reciclată este folosită pentru a pregăti așa-numita ”pain d’hier et de demain” (pâinea de ieri și de mâine) sau pentru a crea diverse deserturi.

La acest punct de cotitură a contribuit și o inovație tehnică. Potrivit celor reconstruite de ziarul Le Monde citat de Agrifood, peste 250 de brutării au cumpărat un aparat numit ”Le Crumbler”, care costă în jur de 2 mii de euro, inventat de Franck Wallet, un inginer de 38 de ani din Bordeauxin. Mașina sa de tocat electrică îi permite să transforme 100 de kilograme de pâine într-o oră, creând ceea ce el numește o ”pulbere magică” pentru pâine, patiserie, biscuiți și aluat de pizza.

O altă metodă de recuperare vine și din Franța, cea aleasă de orașul Mulhouse, lângă granița cu Germania și Elveția, care în această vară a instalat recipiente special proiectate pentru depozitarea pâinii care urma să fie aruncată. Cantitatea de material recuperată a fost de așa natură încât municipalitatea, în loc să-l distribuie ca hrană pentru animale, a decis să-l trimită la depozitele unei companii locale pentru transformare în biocombustibil pentru centrale electrice. ”Pâinea învechită este transformată în metan și devine electricitate verde”, a declarat David Malas.

Citește mai mult AICI.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News