Două surori care au suferit un atac de cord la distanță de doar câteva zile au declarat că ar trebui să se facă mai multe pentru a crește gradul de conștientizare a unei afecțiuni care poate fi fatală.

Rebecca Lewis, în vârstă de 48 de ani, a suferit o disecție coronariană spontană (DCS), atunci când apare o ruptură în peretele unei artere coronare.

Deși nu este concludent, este probabil ca sora ei, Angharad, să fi suferit același lucru trei zile mai târziu.

DCS este o afecțiune rară, care nu poate fi în prezent prezisă sau prevenită.

Majoritatea cazurilor afectează femeile în vârstă de 40 sau 50 de ani sau pe cele care au avut recent un copil.

Rebecca, o profesoară din Cardiff, corecta lucrări în clasă în noiembrie anul trecut, când a simțit o presiune uriașă în piept.

Directoarea școlii a dus-o pe Rebecca la Spitalul Universitar din Țara Galilor din Cardiff, unde i s-a spus că a suferit un atac de cord.

O angiografie efectuată câteva zile mai târziu a arătat că acesta fusese cauzat de o DCS.

Ce este disecția coronariană spontană

O disecție coronariană spontană apare atunci când straturile interioare ale unei artere coronare se desprind de stratul exterior, restricționând fluxul sanguin. În unele cazuri acest lucru poate duce la un atac de cord sau la un stop cardiac.

Simptomele pot include dureri toracice, senzație de tensiune sau dureri în brațe, gât, maxilar, spate sau stomac; senzație de amețeală sau amețeală; senzație de oboseală sau lipsă de aer; greață și senzație de transpirație sau de moleșeală.

Rebecca a spus că a fost norocoasă că medicul care a tratat-o lucrase anterior la spitalul Glenfield din Leicester, care este un centru de cercetare de top în domeniul DCS.

”Consultantul care mi-a făcut angiograma... fusese instruit să știe cum arată DCS pe o angiogramă și a putut să o identifice”, a spus ea.

În dimineața după ce a vizitat-o la spital, sora Rebeccăi, Angharad, a suferit și ea un atac de cord. O angiogramă a arătat că și ea suferise o disecție coronariană spontană.

Angharad a fost tratată la un alt spital, dar Rebecca a spus că a fost categorică în privința faptului că Angharad ar trebui să fie verificată pentru DCS.

”Au fost bucuroși să mă externeze. Am fost foarte norocoasă că am avut o soră mai mare care s-a ocupat de mine și mi-a spus: 'trebuie să faci acest test, trebuie să menționezi ce mi s-a întâmplat și ce au găsit'. Așa că, în cele din urmă, doctorii au vorbit între ei și am fost trimisă la Cardiff. Dacă nu ar fi fost Becky, aș fi fost trimisă acasă fără să știu de ce am avut atacul de cord”, și-a amintit Angharad.

În prezent, există 2.000 de pacienți care ajută cercetarea la spitalul Glenfield.

Profesorul David Adlam, care conduce cercetarea, a declarat că multe cazuri rămân nediagnosticate.

”Încercăm să-i încurajăm pe colegii noștri din cadrul serviciilor de sănătate, care vor vedea pacienți care ar putea avea DCS, să se gândească la acest lucru. Pentru că, dacă nu te gândești la asta, atunci s-ar putea să o ratezi”, a spus el.

”Atunci când aveți un atac de cord convențional... în general, acesta este cauzat de o îngustare fixă a arterei coronare și, adesea, îl tratăm prin întinderea și deschiderea îngustării și introducerea unui stent. La pacienții cu DCS facem opusul. Încercăm să gestionăm artera pentru a o lăsa să se vindece de la sine. Iar motivul este că este o boală diferită. Are o cauză de bază diferită”, a adăugat profesorul.

Două supraviețuitoare

Rebecca și Angharad încă se obișnuiesc cu ceea ce li s-a întâmplat.

”A fost afectată întreaga familie. Am fost foarte norocoasă să am sprijinul prietenilor. Au venit aici doar pentru că sunt conștienți de faptul că sunt puțin emoționată când fac lucruri și când ies în oraș”, a spus Angharad.

Rebecca a spus că experiența i-a afectat încrederea în sine.

”Mi-a provocat multă suferință atunci când s-a întâmplat. A fost ultimul lucru la care mă gândeam, la 48 de ani, că voi avea un atac de cord”, a spus ea.

Cercetarea în domeniul DCS este finanțată în prezent de organizația caritabilă ”Beat SCAD”, deși Guvernul scoțian derulează, de asemenea, un proiect pilot.

Prof. Adlam speră că și Guvernul galez va face același lucru.

”Ne-ar plăcea foarte mult să lucrăm cu prietenii și colegii noștri din Țara Galilor pentru a ne asigura că acești pacienți sunt îngrijiți corespunzător”, a spus el.

”Este foarte important să creștem gradul de conștientizare. În acest moment spunem că este foarte rară, dar dacă ne uităm la experiența mea, poate că este nediagnosticată. Becky a venit acasă cu un diagnostic, cu o etichetă. Din fericire, am ajuns și eu cu același lucru, dar ar fi putut fi foarte diferit”, a adăugat Angharad, conform BBC.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News