Ionuț Vulpescu: Ce credeți că s-a schimbat cel mai bine în România în ultimii 30 de ani? O reformă sau o idee care s-a schimbat în bine radical, față de ce era înainte de 1989?

Dinu Săraru: S-a schimbat ideea de speranță, dar pe măsură ce a trecut timpul și ideea de speranță s-a prăbușit.  Niculae Gheran, care s-a consacrat operei lui Liviu Rebreanu, și-a scris pe piatra mortuară o singură inscripție: „Ferește-mă, Doamne, de mai rău!”. Ce poate să fie mai rău, să te ferească Dumnezeu, decât de moarte? Am scris un articol, o tabletă, în care am spus că această lecție pe care ne-o dă Gheran, care e un scriitor cu vocația rebreaniană, a ajuns să și semene cu Rebreanu – atât de devotat a fost editării operei lui Rebreanu – să scrie: „Ferește-mă, Doamne, de mai rău!”

I.V: Când ați fost în biografia dumneavoastră în avangardă? Când credeți că a fost momentul de vârf al avangardei lui Dinu Săraru?

D.S: Trei momente au fost. Am avut curajul să joc Maestrul și Margareta și să joc Scrisoarea pierdută. Dar s-a plătit atât de scump secunda aceea de fericire, că am putut să fiu eu însumi când la Teatrul Mic s-a jucat și Maestrul și Margareta, și O scrisoare pierdută. O denunțare atât de savantă și de cutremurătoare a dictaturii.

I.V: Deci Maestrul și Margareta, O scrisoare pierdută, ambele sunt legate de Teatrul Mic. Și vorbeați de trei momente. Un al treilea?

D.S:Al treilea a fost ambiția mea de a aduce tineretul la teatru. Și l-am adus și la Teatrul Mic. Pentru că se stătea toată noaptea, de la Capșa până la casa de bilete; dormeau cu chitarele și cu umbrelele, și cu ploaia, ca să apuce bilete la Niște țărani și la Maestrul și Margareta, și la Ivona. Principesa Burgundiei. Am adus tineretul și la Teatrul Național cu piesa cu marii actori: Beligan, Dinică și Moraru.

I.V: Tache, Ianke și Cadâr. Pentru că ați evocat trei momente de avangardă ale lui Dinu Săraru, vă rog acum, pentru că acesta este formatul acestor dialoguri, să enunțați trei idei revoluționare, care pot produce o schimbare în evoluția societății românești și în reconstrucția ei. Trei idei care să ducă România mai departe.

D.S: O idee este întoarcerea la carte. Întoarcerea la cultură, la lectură, la filosofie, la istoria națională. Asta ar fi o mare idee, dar cineva ar trebui să fie apostolul acestei cauze. Și a doua idee ar fi: întoarcerea la limba română, la limba română adevărată, curată, la limba română care să ne păstreze identitari în lume. Noi acum suntem și o colonie a limbii engleze. E o iluzie că mă adresez culturii franceze, dar cultura franceză își apără limba. Și este o lecție la care se ajunge foarte greu.

I.V: Prima este întoarcerea la carte, a doua este întoarcerea la limba română. Și a treia?

D.S: V-aș putea spune, întoarcerea la Biserica Ortodoxă Română. Și la faptul să creadă lumea că nu ne poate apăra astăzi decât prin Dumnezeu. Asta ar da o tărie mai mare decât o are biserica acum. Dar e greu. Da, întoarcerea la gândul că singurul nostru aliat în lupta cu viața și cu toate endemiile cu putință este Dumnezeu.

Podcastul realizat de Ionuț Vulpescu poate fi urmărit pe platforma youtube

Citește și Dinu Săraru: Este mai greu astăzi, în pandemie, decât sub cenzură. Este mai periculos, este sub imperiul fricii

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News